#sfintire

• alduială — Acțiunea de a aldui și rezultatul ei; binecuvântare formală sau sfințire ritualică practicată în comunitățile tradiționale. Termenul face referire atât la cuvintele de laudă ori de invocare a harului divin, cât și la starea de grație spirituală sau de protecție pe care o primește cel care a fost supus acestui obicei popular.
• alduire — Acțiunea de a aldui și rezultatul ei; procesul ritualic sau verbal de binecuvântare, sfințire ori consacrare a unei persoane, a unui loc sau a unui obiect. În graiurile arhaice, reprezintă transformarea unei stări profane într-una sacră prin invocarea harului divin, fiind un termen des întâlnit în comunitățile tradiționale rurale din nord-vestul țării.
• apă sfințită — Apă potabilă curată care a fost sfințită de către un preot sau episcop în cadrul unui ritual liturgic special (agheasmă), prin rugăciuni, semnul crucii și binecuvântare. În tradiția creștină (în special cea ortodoxă și catolică), această licoare sacră este utilizată structural pentru stropirea credincioșilor, a caselor și a obiectelor ritualice în scopul alungării spiritelor rele, purificării spirituale și dobândirii binecuvântării divine.
• artîrdisi — Variantă fonetică extrem de rară, alteră sau dialectală a verbului liturgic 'artirisi' (sau 'artirosi'), utilizată izolat în unele manuscrise vechi sau comunități rurale pentru a exprima sfințirea ori binecuvântarea rituală a prescurilor și darurilor bisericești la proscomidiar. Reflectă un proces de hibridizare fonetică locală a termenilor ecleziastici de origine greacă.
• artirisi — Termen liturgic arhaic sau regional însemnând a sfinți, a afonisi ori a pregăti pâinea sacra (prescura) în cadrul ritualului proscomidiei; a închina sau a pune deoparte darurile bisericești. În comunitățile monahale vechi, cuvântul descria acțiunea mistică și canonică de curățare rituală a elementelor aduse drept jertfă la altar.
• artirosi — Variantă fonetică veche sau regională pentru verbul 'artirisi', însemnând a sfinți pâinea rituală, a consacra darurile aduse la altar sau a pune deoparte elementele sacre în cadrul slujbelor ortodoxe. În scrierile bisericești de tranziție, termenul reflectă adaptarea locală timpurie a conceptelor liturgice bazate pe rădăcina grecească.
• artorisi — Variantă fonetică veche, rară sau regională pentru verbul liturgic 'artirisi' (sau 'artirosi'), însemnând a sfinți pâinea rituală (prescura), a binecuvânta darurile bisericești aduse la altar sau a pregăti elementele mistice în timpul proscomidiei. În scrierile bisericești de tranziție, reflectă procesul local de adaptare și pronunție a termenilor culți de origine greacă.
• artorosi — Variantă fonetică veche sau regională pentru verbul 'artirosi' (sau 'artirisi'), însemnând a sfinți pâinea rituală (prescura), a consacra darurile aduse la altar sau a pune deoparte elementele sacre în cadrul slujbelor ortodoxe. În scrierile bisericești de tranziție, termenul reflectă adaptarea locală timpurie a conceptelor liturgice bazate pe rădăcina grecească.
• așeștanie — Variantă fonetică regională și arhaică a cuvântului 'sfeștanie'; reprezintă slujba religioasă ortodoxă de sfințire a apei (agheasma mică), precum și stropirea caselor, curților ori a credincioșilor cu această apă binecuvântată pentru curățare spirituală. Acest ritual structural delicat este îndeplinit de preot cu scopul de a alunga spiritele rele, de a purifica gospodăria și de a aduce armonie și sănătate membrilor familiei.
• asfințire — Acțiunea de a asfinți și rezultatul ei; procesul astronomic prin care un astru (în special Soarele) coboară sub linia orizontului din cauza mișcării de rotație a Pământului. În sens structural și artistic, reprezintă momentul de trecere de la zi la noapte, caracterizat prin fenomene optice spectaculoase ale atmosferei, fiind utilizat frecvent ca metaforă pentru declinul, sfârșitul sau apusul vieții.