#solutie

• absoluție — Actul de a ierta, de a dezlega sau de a elibera pe cineva de o vină, de o pedeapsă ori de o obligație normativă; iertare deplină a păcatelor sau a greșelilor acordată de o autoritate spirituală ori morală. În filozofia morală și teologie, absoluția reprezintă restaurarea completă a demnității etice a subiectului, un proces profund de reconciliere prin care conștiința este descătușată de povara remușcărilor, permițând reintegrarea individului în comunitate.
• absoluțiune — Variantă ortografică și fonetică livrescă, învechită sau rară a substantivului „absoluție”, întâlnită în textele juridice, teologice și eseistice românești din secolul al XIX-lea, modelată direct după terminologia franceză veche. Păstrează în totalitate sensul filozofic de dezlegare formală de o vină, act de clemență supremă sau acordare a iertării de către o instanță superioară, subliniind caracterul solemn și protocolar al procedurii de reabilitare etică.
• alasotonic — Care se referă la tonicitatea sau presiunea osmotică specifică unei soluții saline; caracterizat prin echilibrul structural dintre concentrația de săruri a unui mediu lichid extern și cea a fluidelor celulare interne, prevenind deshidratarea sau spargerea membranei celulare. În sens fiziologic molecular, termenul descrie proprietatea unei soluții minerale de a menține constantă presiunea osmotică a țesuturilor vii expuse la interacțiunea cu ionii de sodiu ori clor.
• alcalin — Care aparține sau se referă la baze (alcali); care are proprietăți bazice, caracterizându-se printr-o valoare a pH-ului mai mare de 7. În chimie, termenul descrie soluții care neutralizează acizii sau elemente din prima grupă a tabelului periodic (metale alcaline); în geologie, definește roci sau minerale bogate în oxizi de sodiu și potasiu.
• alternativă — Posibilitate de a alege între două sau mai multe soluții, căi, opțiuni ori situații care se exclud reciproc; situație în care o persoană este obligată să opteze pentru una dintre variantele posibile.
• amfolit — Substanță electrolitică cu caracter amfoter care se poate comporta fie ca acid, fie ca bază, în funcție de pH-ul mediului în care este dizolvată. În sens structural, un amfolit (sau amfofit) conține în molecula sa grupări capabile să cedeze protoni, dar și grupări capabile să accepte protoni, formând adesea amfioni sau zwitterioni în soluție apoasă.
• amoniacal — Care conține amoniac, care provine de la amoniac ori care prezintă trăsăturile chimice sau olfactive specifice acestuia. În limbajul de laborator, descrie o soluție, un amestec sau o atmosferă saturată cu particule de NH3, prezentând de obicei o reacție puternic alcalină.
• ampulă — Vas mic din sticlă sau din material plastic, închis ermetic, sterilizat, având corpul bombat și gâtul îngust, utilizat în farmacie pentru păstrarea medicamentelor lichide destinate injecțiilor; în fizică și tehnică, recipient din sticlă închis etanș în care se află un gaz rarefiat sau un filament metalic (bila unui termometru ori bec electric). În anatomie, termenul descrie o dilatație structurală în formă de sac a unui canal sau organ biologic.
• Anteriul lui Arvinte — Expresie proverbială inspirată din folclorul românesc și din comedia scriitorului Vasile Alecsandri, folosită pentru a descrie o soluție absurdă, o cârpeală ineficientă sau o reparație iluzorie prin care se strică o parte a unui obiect pentru a repara o altă parte a acestuia. Metafora face trimitere la situația comică în care personajul Arvinte își taie mânecile anteriului pentru a-și lungi poalele, rămânând în final cu o haină complet distrusă.
• apă metalică — Denumire științifică sau tehnică ce desemnează o soluție apoasă saturată cu ioni metalici, obținută industrial prin dizolvarea unor săruri minerale sau prin procese de coroziune controlată; în mineralogie, se poate referi și la apele minerale naturale care prezintă o concentrație ridicată de fier, magneziu ori cupru, având un gust feruginos caracteristic.
• apă-amoniacală — Soluție apoasă de hidroxid de amoniu (NH₄OH), lichid limpede, incolor, cu un miros înțepător, sufocant și puternic alcalin, obținut prin dizolvarea gazului amoniac în apă; este utilizată pe scară largă în industria chimică ca reactiv de laborator, în producția de îngrășăminte azotoase, agenți de curățare, textilii sau ca mediu refrigerant.
• apă-metalică — Formă compusă și ortografiată cu cratimă a sintagmei ce desemnează o soluție apoasă industrială saturată structural cu ioni sau săruri de proveniență metalică; în geologie, termenul identifică izvoarele minerale naturale care prezintă o concentrație masivă de fier, cupru sau magneziu, având proprietăți terapeutice recunoscute în balneologie.
• argăsitoare — Femeie care prelucrează pieile brute de animale prin metode chimice și mecanice tradiționale; tăbăcăreasă. Ca adjectiv, descrie o substanță organică (scoarță de stejar, tărâțe, săruri) sau o soluție fluidă care are proprietatea structurală de a argăsi sau tăbăci pieile, eliminând umiditatea și bacteriile pentru a asigura conservarea pe termen lung a materialului.