#stratigrafie

• acvitanian — Prima treaptă sau subdiviziune cronostratigrafică a epocii miocenului inferior, situată la baza perioadei neogene, acoperind un interval de timp de acum aproximativ douăzeci de milioane de ani; de asemenea, ca adjectiv, descrie elemente geologice din acest etaj ori se referă la regiunea Aquitaine din Franța și la locuitorii săi istorici. Acest termen structural marchează o perioadă geologică de tranziție majoră, definită prin modificări climatice globale și mișcări tectonice semnificative.
• albian — Ultimul etaj sau stadiu stratigrafic al Cretacicului timpuriu (inferior), situat în cronologia geologică după Apțian și înaintea Cenomanianului, datat aproximativ între acum 113 și 100,5 milioane de ani. Ca adjectiv, se aplică rocilor, sedimentelor, depozitelor calcaroase sau fosilelor caracteristice acestei perioade geologice, intens studiate în paleontologia carpativă.
• algonchian — Termen geologic arhaic sau regional utilizat în trecut (în special în literatura științifică nord-americană și europeană timpurie) pentru a desemna Proterozoicul superior sau ultima mare diviziune a Precambrianului. Ca adjectiv, descrie rocile sedimentare și metamorfice formate în această eră primitivă a Pământului, caracterizată prin apariția primelor forme de viață pluricelulare și depozite masive de fier.
• algonkian — Variantă ortografică standard internațională pentru termenul geologic 'algonchian'; diviziune geocronologică învechită care desemnează Proterozoicul superior sau ultima parte a Precambrianului. Ca adjectiv, termenul caracterizează pachetele de roci sedimentare și sisturi cristaline metamorfice formate în această eră timpurie a istoriei planetare, definind totodată sisteme stratigrafice majore bogate în minereuri metalifere.
• anisian — Subetaj sau etaj geologic stratigrafic situat la baza Triasicului Mediu, cuprins cronologic între acum aproximativ 247 și 242 de milioane de ani. Ca adjectiv, termenul se referă la rocile, sedimentele sau fosilele formate în această epocă, definită la nivel internațional prin apariția unor asociații specifice de amoniți și conodonți în secțiunile geologice de referință din zona Alpilor.
• antracolitic — Care aparține, se referă sau este specific antracolitului ori perioadei geologice de formare a depozitelor masive de cărbune superior combinate cu structuri calcaroase; rocă sedimentară sau formațiune cristalină caracterizată prin intercalații de carbonat de calciu și incluziuni organice fosile bogate în carbon fix. În sens stratigrafic, descrie elemente structurale sau straturi petrografice ce conservă proprietățile fizice și chimice din era paleozoică.
• apțian — Etaj geologic superior al Cretacicului inferior, situat cronologic între Barremian și Albian, caracterizat structural prin depuneri sedimentare masive bogate în amoniți și prin extinderea unor faune marine specifice; ca adjectiv, descrie rocile, formațiunile sau fosilele care s-au format în această perioadă din istoria Pământului.
• artinskian — Subetaj sau vârstă geologică din cadrul epocii Cisuraliene a perioadei Permiene, plasat temporal acum aproximativ 290-283 milioane de ani; privitor la această perioadă. În geologia teoretică, termenul descrie o epocă marcată de schimbări climatice majore și depuneri masive de sedimente marine, definite inițial în regiunea Munților Ural din Rusia.
• astacolit — Rest fosilizat, amprentă pietrificată sau mulaj petrografic al unui rac preistoric ori al unei părți din exoscheletul unui crustaceu decapodat din familia Astacidae; aceste formațiuni structurale fosile sunt utilizate în geologia stratigrafică ca indicatori biofaciabili pentru reconstituirea mediilor acvatice de apă dulce din erele geologice trecute.
• astian — Care aparține sau se referă la Astian, o subdiviziune cronostratigrafică istorică a Pliocenului superior din Europa (folosită în special în bazinul mediteranean pentru a descrie depozitele sedimentare marine bogate în malacofaună fosilă); termenul provine de la numele orașului Asti din Italia.
• autunian — Etaj geologic de tranziție situat la baza Permianului inferior (sau la sfârșitul Carboniferului superior), definit prin succesiunile de șisturi bituminoase bogate în floră fosilă (Callipteris conferta) cercetate istoric în bazinul orașului Autun din Franța; ca adjectiv, se referă la formațiunile, rocile sau faunistica specifice acestui interval de timp.
• auversian — Subdiviziune regională sau etaj geologic de tranziție din Eocenul mijlociu al paleogenului, definit prin depozitele de nisipuri fosilifere cercetate în localitatea Auvers-sur-Oise din bazinul Parisului (Franța); ca adjectiv, desemnează formațiunile sedimentare sau faunistica marină caracteristice acestei epoci.