#structural

• autoreglat — Care s-a reglat sau se reglează singur; sistem, proces sau dispozitiv echipat cu mecanisme autonome de corecție care își calibrează singur parametrii interni de lucru. În sens larg, descrie starea unui circuit funcțional stabil care s-a echilibrat fără adăugarea unei comenzi externe sau a unei forțe manuale de corecție.
• autoritaristă — Forma de feminin pentru autoritarist; femeie care susține, impune sau pledează pentru principii politice ori sociale autoritare. Ca adjectiv, descrie o acțiune, o măsură guvernamentală, o doctrină sau o mentalitate colectivă centrată pe exercitarea abuzivă ori exclusivă a controlului, eliminând posibilitatea unui compromis democratic.
• autorotație — Mecanism aerodinamic și regim de zbor de urgență al unui elicopter sau al unei aeronave cu aripi rotative, în cadrul căruia rotorul principal se învârte exclusiv sub acțiunea curentului de aer ascendent, fără aportul motorului. Acest fenomen fizic permite aparatului de zbor să coboare controlat și să aterizeze în siguranță totală în cazul unei defecțiuni majore sau al opririi complete a sistemului de propulsie.
• autosudură — Îmbinare structurală continuă obținută în mod automat sau spontan între două piese sau materiale prin procesul de autosudare; cordonul sau zona de fuziune moleculară rezultată dintr-o asamblare termică ori mecanică autonomă, caracterizată prin rezistență mecanică ridicată și absența urmelor unui material de adaos extern.
• auxomerie — Tip structural sau variație biologică rară caracterizată prin diviziunea sau multiplicarea inegală a segmentelor cromozomiale ori a structurilor metamere, determinând o diferențiere macroscopică în ritmul de dezvoltare și mărire a organelor homoloage ale aceleiași plante sau organism viu.
• auxonomic — Care aparține sau se referă la legile, mecanismele și regulile care guvernează procesele de creștere și dezvoltare structurală ale organismelor vii ori ale sistemelor dinamice complexe; privitor la auxonomie.
• auxonomie — Ansamblul legilor, regulilor sau principiilor matematice și biologice care guvernează procesele de creștere, extindere volumetrică și dezvoltare structurală ale organismelor vii ori ale sistemelor dinamice complexe; studiu teoretic al cineticii evolutive a dimensiunilor tisulare.
• avaria — A produce o defecțiune, o degradare, o stricăciune sau o deteriorare gravă unui obiect, unui vehicul, unui mecanism sau unei instalații tehnice; a se strica ori a suferi o daună materială substanțială în urma unui accident, a unui impact sau a unei utilizări necorespunzătoare.
• Aveana — Prenume feminin rar întâlnit, de origine incertă, utilizat uneori în onomastica modernă ca variantă melodică sau hibridă derivată din nume precum Evelyn, Aviana sau Ana; de asemenea, în diverse nomenclatoare geografice internaționale, poate apărea ca toponim minor sau nume de micro-regiune rurală. În structura sa lingvistică, evocă un caracter distins și modern, fiind apreciat pentru muzicalitatea și raritatea sa.
• Avela — Prenume feminin rar și modern, considerat o variantă melodică sau un derivat onomastic inspirat din numele de origine ebraică Avila ori Abelina, purtând semnificații legate de noțiunea de suflare, viață sau vigoare; de asemenea, în geografia istorică internațională, termenul poate apărea ca un toponim minor ce desemnează o așezare rurală sau o formă antică de relief. În onomastica contemporană este apreciat pentru rezonanța sa fluidă, elegantă și exclusivistă.
• avenitură — Regionalism lexical arhaic și foarte rar întâlnit, desemnând o potrivire accidentală, o îmbinare de circumstanțe, o coincidență fericită sau rezultatul material al unei acțiuni de adecvare și armonizare; înțelesul său structural provine din extensia participială a verbului aveni, sugerând o rânduială sau o structură stabilă născută din elemente potrivite laolaltă. În unele graiuri vechi din nord, putea exprima și o mică înțelegere contractuală nescrisă între două părți.
• aventurină — Variantă feminină utilizată în limbajul comercial al bijutierilor și în gemologia practică pentru a desemna piatra semiprețioasă de aventurin, apreciată pentru proprietățile sale estetice și decorative; se referă în mod specific la bucățile șlefuite sub formă de caboșon sau mărgele folosite la confecționarea colierelor, amuletelor și obiectelor de podoabă. În litoterapie, termenul este asociat în mod tradițional cu starea de echilibru emoțional, norocul și prosperitatea.
• averaj — Indicator statistic utilizat în competițiile sportive (în special în fotbal, baschet, handbal etc.) pentru a departaja echipele aflate la egalitate de puncte într-un clasament, calculat prin diferența sau raportul dintre punctele ori golurile marcate (înscrise) și cele primite (primite de la adversari); prin extensie, înțelesul se aplică și în alte domenii pentru a evalua un raport de performanță. Este un criteriu esențial de departajare administrativă și competițională conform regulamentelor federale.
• avere — Totalitatea bunurilor materiale, mobile și imobile, a banilor și a valorilor deținute în proprietate de o persoană fizică sau juridică; bogăție, avuție sau patrimoniu acumulat. În sens figurat sau spiritual, reprezintă un ansamblu de calități morale, cunoștințe, valori culturale ori intelectuale care aparțin unui individ sau unei întregi colectivități.
• avers — Fața principală a unei monede, a unei medalii, a unui sigiliu sau a unei decorații, pe care este imprimată de regulă efigia emitentului, stema statului, numele suveranului sau motivul simbolic principal; popular cunoscut sub numele de 'cap' în opoziție cu reversul ('pajură'). Ca adjectiv, în uz tehnic sau specializat, descrie elementul orientat spre înainte sau fața care se prezintă direct privirii în procesul de batere ori imprimare.
• aversă — Precipitație atmosferică lichidă (ploaie) sau solidă (ninsoare, grindină), caracterizată prin începerea și încetarea bruscă, prin variații rapide și intense ale cantității de apă căzute și prin modificări bruște ale aspectului cerului; este adesea însoțită de descărcări electrice, intensificări de scurtă durată ale vântului și vijelii, fiind provocată de nori de tip cumulonimbus cu o mare dezvoltare pe verticală.
• Aves — Denumirea științifică latină a clasei păsărilor, ce cuprinde toate vertebratele ovipare, cu sânge cald, caracterizate prin corp acoperit de pene, membre anterioare transformate în aripi (adaptate în majoritate pentru zbor), maxilare lipsite de dinți și îmbrăcate într-o înveliș cornos numit cioc, și oase pneumatice ușoare. Clasa Aves include mii de specii adaptate la medii diverse, fiind studiată în detaliu în cadrul ornitologiei.
• avestică — Forma de gen feminin pentru adjectivul avestic; desemnează în mod direct limba avestică (ca substantiv feminin), idiomul iranian estic utilizat în antichitate pentru redactarea scripturilor zoroastriene. Ca adjectiv, califică o scriere, o doctrină, o etapă istorică sau o particularitate culturală și fonetică strâns legată de civilizația persană timpurie și de textele incluse în Avesta.
• Aviana — Prenume feminin modern și elegant, cu o sonoritate fluidă, împrumutat din onomastica internațională. Etimologia sa este considerată o extensie melodioasă a numelui Ava sau o derivare din rădăcina latină 'avis' (pasăre), sugerând libertate, grație și ușurință. În onomastica contemporană, este apreciat de părinți pentru caracterul său distins, raritate și muzicalitate deosebită.
• aviatică — Forma de gen feminin pentru adjectivul aviatic; se aplică structurilor, industriilor sau tehnologiilor corelate cu zborul. În vechi scrieri tehnice sau traduceri livresce timpurii, termenul a fost utilizat sporadic și ca substantiv feminin abstract pentru a desemna știința sau arta aviației ori ansamblul normelor care guvernează navigația aeriană.