#tabaci

• argăsi — A supune pieile brute unui tratament chimic sau organic prin îmbibare în argăseală, cu scopul de a le tăbăci, conserva și transforma în piele finită (moale, flexibilă și impermeabilă). În sens structural meșteșugăresc, acțiunea implică fixarea taninurilor în rețeaua de colagen a dermei, prevenind rigidizarea sau putrezirea materialului și pregătindu-l pentru croirea cojoacelor, încălțămintei ori hamurilor tradiționale.
• argăsire — Acțiunea de a argăsi și rezultatul ei; proces tehnic complex de prelucrare chimică și mecanică a pieilor brute de animale cu ajutorul unor substanțe tanante minerale sau vegetale. Această operațiune structurală transformă derma perisabilă într-o piele finită, flexibilă, impermeabilă și rezistentă la procesele naturale de putrefacție, asigurând o durabilitate optimă produsului final.
• argăsit — Care a fost supus procesului de argăsire sau tăbăcire; dermă animală tratată chimic și transformată într-un material industrial finit, gata pentru confecționarea îmbrăcămintei, încălțămintei sau harnașamentelor. În sens extins, descrie starea stabilizată a unei piei ale cărei fibre proteice au fost legate structural pentru a preveni descompunerea biologică.
• argăsitoare — Femeie care prelucrează pieile brute de animale prin metode chimice și mecanice tradiționale; tăbăcăreasă. Ca adjectiv, descrie o substanță organică (scoarță de stejar, tărâțe, săruri) sau o soluție fluidă care are proprietatea structurală de a argăsi sau tăbăci pieile, eliminând umiditatea și bacteriile pentru a asigura conservarea pe termen lung a materialului.
• argăsitorie — Meșteșugul, tehnica tradițională sau îndeletnicirea practică de a tăbăci și prelucra pieile brute; de asemenea, atelierul, manufactura sau locul special amenajat în care un meșter tăbăcar (argăsitor) pregătește, curăță și tratează pieile de animale. În sens structural-economic, argăsitoria reprezenta o ramură esențială a breslelor medievale urbane, responsabilă de producția de materie primă pentru cojocari, cizmari și curelari.
• argăsitură — Bucată de piele supusă procesului de argăsire sau tăbăcire; rezultat al prelucrării dermo-textile a pieilor brute; de asemenea, poate indica local o porțiune defectuoasă, o pată sau o imperfecțiune structurală apărută pe suprafața materialului finit din cauza pătrunderii neuniforme a soluției de tăbăcit. În sens tehnic meșteșugăresc, termenul evaluează calitatea fizică a materialului destinat confecționării obiectelor durabile.
• arghesi — Variantă fonetică veche, formă coruptă întâlnită în manuscrisele medievale sau formă conjunctivă pentru verbul 'a argăsi' (să arghesi, în loc de să argăsească); acțiunea de a tăbăci sau de a prelucra chimic și organic pieile brute pentru a le transforma în material flexibil. În sens structural-lingvistic, reflectă alternanțele fonetice timpurii din graiurile populare românești influențate de lexicul tehnic bizantin.
• arghisală — Variantă fonetică regională a substantivului argăseală; termen utilizat în graiurile locale din anumite zone rurale pentru a desemna amestecul lichid format din apă și substanțe tanante (coajă de stejar, gogoși de rusu sau săruri minerale) în care se înmoaie pieile brute în procesul de tăbăcire. Prin extensie, descrie starea sau calitatea unei piei tratate grosier în condiții neindustriale.
• arghiseală — Formă hibridă sau regională ce desemnează procesul, tehnica sau rezultatul argăsirii pieilor; substanța tanantă sau amestecul fluid preparat tradițional pentru conservarea dermei animale și transformarea ei în piele industrială sau meșteșugărească finită. Termenul ilustrează palatalizarea regională a consoanelor în graiurile estice sau nordice ale spațiului lingvistic românesc.
• arghisit — Formă fonetică veche, variantă regională sau corupere manuscrisă pentru termenul 'argăsit'; obiect sau material dermo-textil (piele brută, blană) care a fost supus procesului de tăbăcire și tratare chimică ori organică în baie de tanin. În sens structural-meșteșugăresc istoric, descrie starea de finisare optimă a pielii folosite de cojocari pentru croirea hainelor tradiționale rezistente la umezeală.
• argosire — Acțiunea de a argosi și rezultatul ei; procesul tehnic sau mesteșugăresc de prelucrare a pieilor brute sau a țesăturilor groase prin înmuiere și tratare cu substanțe speciale (argăseală, taninuri, săruri minerale sau soluții acide) cu scopul de a le conferi impermeabilitate, flexibilitate, rezistență la putrezire și o textură durabilă. În sens tradițional, reprezintă o tehnică arhaică de tăbăcărie aplicată în comunitățile rurale pentru obținerea materialelor de cojocărie.
• argosit — Care a fost supus procesului de argosire sau argăsire; (despre piei sau materiale textile) tratat cu soluții speciali concentrate pentru a deveni moale, impermeabil și rezistent la intemperii. În sens figurat sau regional, termenul poate descrie un obiect sau un chip degradat, tăbăcit de soare și vânt, dobândind o textură aspră, rigidă sau uscată.