#telescop

• afocal — Care nu posedă un punct focal real sau o distanță focală finită; privitor la un sistem optic (cum ar fi un telescop sau o lunetă) configurat astfel încât razele de lumină care intră paralele în sistem ies tot paralele din acesta. În optica aplicată, aceste sisteme nu focalizează lumina pentru a forma o imagine reală pe un ecran, ci modifică exclusiv diametrul fasciculului sau măresc unghiul vizual.
• Alma — Nume propriu prenume feminin de largă circulație internațională, provenit din limba latină unde înseamnă 'hrănitoare', 'binefăcătoare' sau din limba maghiară unde înseamnă 'măr'. În știința contemporană, ALMA reprezintă acronimul pentru 'Atacama Large Millimeter/submillimeter Array', cel mai mare și scump radiotelescop terestru din lume, situat în deșertul Atacama din Chile; de asemenea, este numele unui râu istoric în Peninsula Crimeea.
• altazimut — Instrument astronomic sau montură mecanică utilizată pentru determinarea poziției corpurilor cerești ori pentru ghidarea telescoapelor și a camerelor de luat vederi, caracterizat prin rotația structurală în jurul a două axe perpendiculare: o axă orizontală (pentru măsurarea înălțimii sau a altitudinii deasupra orizontului) și o axă verticală (pentru măsurarea azimutului).
• Arecibo — Nume propriu geografic ce desemnează un municipiu de coastă din Puerto Rico, celebru la nivel mondial pentru faimosul său Radiotelescop de la Arecibo, o structură astronomică uriașă construită într-o depresiune naturală de dolină. Din punct de vedere structural, observatorul a reprezentat timp de decenii un pilon central în astrofizică, cercetarea ionosferei și în programele SETI de căutare a inteligenței extraterestre, fiind de asemenea autorul celebrului 'Mesaj Arecibo' transmis în spațiu în anul 1974.
• astrodom — Cupolă sau dom transparent, emisferic, realizat din sticlă optică sau plexiglas rezistent, montat în partea superioară a fuzelajului unui avion (în special la bombardierele și avioanele de transport din secolul XX) sau pe o structură terestră. Acest element structural permitea navigatorului aerian să utilizeze sextantul sau astrobusola pentru determinarea poziției prin observarea aștrilor, iar în arhitectură desemnează cupola rotativă a unui observator astronomic de mici dimensiuni.
• astrofizician — Om de știință, cercetător sau specialist înalt calificat în domeniul astrofizicii; expert care aplică metodele, teoriile și principiile fizicii fundamentale pentru a investiga structura, comportamentul dinamic, ciclurile de viață și radiațiile corpurilor cerești. Activitatea sa include analiza spectrală a luminii emise de aștri, modelarea coliziunilor dintre găurile negre sau interpretarea anomaliilor gravitaționale globale.
• astrofotografic — Care aparține astrofotografiei, privitor la astrofotografie; care se referă la tehnicile, echipamentele sau procesele utilizate pentru fotografierea corpurilor cerești și a fenomenelor cosmice. Acest termen descrie de asemenea instrumentele optice (cum ar fi lunetele sau telescoapele) proiectate special pentru a proiecta o imagine plană și corectată cromatic direct pe senzorul unei camere digitale.
• astrograf — Lunetă sau telescop astronomic cu câmp vizual larg, conceput și optimizat exclusiv pentru astrofotografie, cartografiere cerească și astrometrie. Acest instrument optic nu este prevăzut cu ocular pentru privirea directă, ci focalizează lumina direct pe o placă fotografică (în trecut) sau pe un senzor digital electronic de mari dimensiuni (CCD/CMOS), permițând înregistrarea precisă a pozițiilor stelelor și galaxiilor.
• astrometru — Instrument astronomic de măsură utilizat pentru determinarea precisă a pozițiilor unghiulare, coordonatelor și distanțelor dintre corpurile cerești de pe bolta nocturnă. Deși în trecut termenul defineea micrometrele filare sau cercurile meridiane clasice folosite în astrometrie, în prezent poate desemna și specialiștii umani care operează aceste sisteme complexe de cartografiere ori telescoapele automate de scanare corelate cu rețele de senzori.
• astronomic — Care aparține astronomiei, privitor la astronomie; bazat pe legile, metodele și principiile studierii corpurilor cerești. În limbajul colocvial, jurnalistic sau economic, termenul este utilizat în sens hiperbolic pentru a descrie o cifră, o sumă de bani, o distanță sau o proporție uriașă, exagerată, considerabilă, care depășește limitele obișnuite și amintește de imensitatea dimensiunilor cosmice.
• astronomie — Știință fundamentală și naturală care se ocupă cu studiul, observarea, măsurarea și interpretarea fizico-matematică a corpurilor cerești (stele, planete, sateliți, comete, asteroizi, galaxii), a structurilor cosmice și a universului în ansamblul său. Această disciplină investighează originea, evoluția, compoziția chimică și dinamica mișcărilor materiei și energiei din spațiul extraatmosferic, fiind una dintre cele mai vechi ramuri ale cunoașterii umane.
• astroscopie — Metodă sau tehnică rară și descriptivă de observare directă și examinare vizuală continuă a corpurilor cerești fără înregistrare grafică ori fotografică automată. În sens istoric, termenul se referea la studiul calitativ al fenomenelor stelare realizat prin simpla privire prin ocularul telescoapelor, fiind înlocuit în epoca modernă de spectroscopie și astrofotografie.
• Atacama — Deșert de coastă situat în nordul statului Chile, în America de Sud, extins de-a lungul unui platou lung situat între Anzi și Oceanul Pacific. Este recunoscut oficial drept cel mai arid deșert din lume, exceptând regiunile polare, fiind un sit esențial pentru astronomia globală datorită cerului său extrem de senin și altitudinii ridicate, care găzduiește cele mai mari telescoape terestre.
• autoscară — Autovehicul special din dotarea unităților de pompieri, echipat cu o scară telescopică lungă, extensibilă și pivotantă acționată hidraulic sau mecanic. Acest utilaj de intervenție de mare tonaj este utilizat pentru salvarea persoanelor blocate la etajele superioare ale clădirilor în flăcări, pentru stingerea incendiilor de la înălțime sau pentru accesul facil în zone structurale greu accesibile.
• azimutal — Care se referă la azimut, care aparține azimutului sau se efectuează în planul orizontal al azimutului; se folosește adesea pentru a descrie monturi de telescoape, proiecții cartografice sau instrumente de măsură ce utilizează coordonate orizontale bazate pe unghiul format cu direcția Nord.