#timp

• abandonat1 (adj.) — Care a fost lăsat singur, părăsit sau privat de îngrijire părintească, medicală ori afectivă; descriptor clinic utilizat pentru subiecții care au experimentat o ruptură brutală a legăturilor primare de atașament. În plan psihologic, un copil sau pacient abandonat prezintă un risc major de a dezvolta tulburări anxios-depresive și tulburări de personalitate de tip borderline.
• ablactat — Care a fost înțărcat; (despre un copil sau un pui de animal) care a trecut de la alimentația exclusivă cu lapte matern la un regim alimentar diversificat. Din punct de vedere psihosocial, termenul descrie stadiul unui individ care a depășit faza dependenței orale simbiotice absolute față de figură maternă.
• Acachie — Un termen încărcat de o profundă rezonanță istorică și spirituală, derivat din limba greacă, semnificând în sens literal 'lipsa de răutate' sau 'inocența'. În context ecleziastic și cultural ortodox, evocă virtutea curăției sufletești și a smereniei absolute, fiind utilizat istoric atât ca nume propriu asociat unor figuri martirice sau ierarhi din perioada bizantină, cât și ca simbol abstract al detașării de patimile lumești în literatura ascetică.
• acronic — Care se referă la acronie; situat în afara timpului sau independent de succesiunea temporală liniară. În astronomia antică și clasică, termenul descrie fenomenul de răsărit acronic al unei stele sau al unei planete, ce are loc în mod exact în momentul apusului soarelui (sau invers), reprezentând o poziție geometrică diametral opusă astrului zilei.
• acronie — Stare sau caracteristică a ceea ce este atemporal; absență totală a timpului liniar ori suspendare conștientă a succesiunii cronologice într-un anumit cadru conceptual. În naratologie și analiza literară, termenul definește o distorsiune temporală profundă (anacronie extremă) în care evenimentele relatate în text sunt complet lipsite de conexiuni sau repere cronologice, fiind imposibil de plasat într-o succesiune logică de tip înainte/după.
• actual — Care aparține timpului prezent, care se petrece sau există în momentul de față; de mare interes sau importanță pentru momentul de față. În sens filosofic sau structural, descrie o stare de fapt concretizată în realitate, în opoziție cu ceea ce este doar potențial sau virtual.
• actualmente — În momentul de față, în prezent, acum; circumstanțial de timp care indică desfășurarea unei acțiuni sau existența unei stări în perioada contemporană exactă. Este utilizat structural pentru a delimita situația curentă de evenimentele trecute sau de previziunile viitoare.
• adăunăzi — Variantă adverbială populară sau regională pentru termenul standard 'altăieri' sau 'mai dăunăzi', utilizată în vorbirea curentă din anumite zone rurale ale României pentru a indica o zi care a trecut recent, situată de obicei cu două zile în urmă față de momentul vorbirii ori într-un trecut foarte apropiat și nedefinit.
• adesea — Cu o frecvență ridicată, în mod repetat sau în multe cazuri; exprimă repetabilitatea periodică a unei acțiuni ori stări într-un interval de timp dat. Acest conector structural și temporal este utilizat pe scară largă în limba română literară pentru a nuanța regularitatea unor fenomene, fiind poziționat de obicei înainte sau după verbul determinat.
• adeseori — Formă adverbială întărită, perfect sinonimă cu 'adesea', utilizată pentru a arăta că un fapt se repetă în timp la intervale relativ scurte. Acest element de legătură lexical adaugă o nuanță stilistică de insistență asupra frecvenței, fiind integrat frecvent în discursul narativ și cel academic pentru a evita repetițiile supărătoare.
• adineaorea — Formă regională sau populară extinsă a adverbului de timp 'adineaori', semnificând un moment petrecut cu foarte puțin timp înainte, de curând, acum câteva clipe. Acest indicator structural temporal este utilizat intens în registrul familiar și cel narativ pentru a ancora o acțiune în trecutul imediat, adăugând o nuanță stilistică de oralitate autentică.
• adineaori — Adverb de timp care exprimă un moment situat în trecutul extrem de apropiat în raport cu clipa vorbirii; înseamnă 'cu foarte puțin timp înainte', 'acum o clipă' sau 'de curând'. Este utilizat structural în textul literar și în vorbirea curentă pentru a localiza cronologic o acțiune abia încheiată ale cărei efecte sunt încă resimțite direct în prezent.
• adineaura — Formă fonetică alternativă, regională sau de tip variantă literară a adverbului de timp 'adineaori'; desemnează un moment petrecut în trecutul cel mai apropiat, cu doar câteva clipe în urmă. Este des întâlnită structural în limba vorbită din anumite zone geografice ale țării și în operele marilor clasici români, păstrând aceeași valoare sintactică explicativă.
• adineaurea — Adverb de timp care indică un moment situat într-un trecut foarte apropiat de momentul vorbirii; acum puțin timp, cu câteva clipe în urmă, adineauri. Acest termen structural este utilizat frecvent în limba română contemporană curentă pentru a puncta succesiunea imediată a evenimentelor dintr-un discurs sau dintr-o narațiune.
• adineauri — Cu puțin timp înainte, acum câteva momente, de curând; adverb de timp utilizat pentru a plasa un eveniment în trecutul cel mai apropiat de momentul vorbirii. Acest indicator structural temporal este integrat pe scară largă în limba română literară, funcționând ca un element de legătură precis în coordonarea cronologică a acțiunilor dintr-o frază.
• adinioara — Variantă grafică sau regională rară, neaccentuată sau transcrisă fără diacritice, a adverbului de timp 'odinioară' ori a formei 'adinioară'. În textul vechi, termenul face trimitere structurală la o perioadă îndepărtată din trecut, având înțelesul de 'altădată', 'în vremurile de demult' sau 'cândva'.
• adinioarea — Formă veche, regională sau populară pentru adverbul de timp 'adineaurea'; se referă la un moment petrecut într-un trecut foarte apropiat sau cu puțin timp în urmă în raport cu clipa vorbirii. Acest termen structural se întâlnește în scrierile literare vechi sau în graiurile locale din anumite zone rurale, conservând structura fonetică arhaică a indicatorilor temporali deictici.
• adverb — Parte de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau un alt adverb, exprimând o caracteristică a unei acțiuni, a unei stări sau a unei însușiri (locul, timpul, modul, cauza, scopul sau intensitatea). Din punct de vedere structural, funcționează ca un instrument sintactic esențial pentru nuanțarea comunicării, putând fi clasificat în mod tradițional după criterii semantice în adverbe de loc, de timp și de mod.
• afterbeat — Termen muzical neologic, preluat din engleză, care desemnează un accent ritmic plasat pe timpii slabi ai unei măsuri (timpii doi și patru într-o măsură de patru timpi). Acest procedeu structural este fundamental în genuri muzicale precum jazz, reggae, ska, rhythm and blues sau muzică electronică, oferind compoziției un efect dinamic de sincope sau pulsație continuă.
• agrement — Activitate, ansamblu de facilități sau mijloace destinate destinderii, recreerii și petrecerii plăcute a timpului liber în cursul unei călătorii sau într-o stațiune turistică. În dreptul administrativ și tehnic, termenul îmbracă un sens complet diferit, reprezentând un agrement tehnic, adică o evaluare și aprobare oficială a conformității unui material de construcție nou care nu este încă standardizat.