#totalitarism

• Abuladze — Numele de familie al regizorului georgian Tengiz Abuladze, o figură legendară a cinematografiei sovietice și universale, recunoscut pentru stilul său poetic, profund alegoric și critic la adresa totalitarismului. Capodopera sa, filmul 'Căința' (Monanieba, 1984), a devenit o operă-simbol a perioadei Glasnost, fiind una dintre primele producții cinematografice care au demascat în mod curajos și de o manieră suprarealistă ororile represiunilor staliniste și absurdul cultului personalității.
• antidemocrat — Persoană care se opune democrației, principiilor democratice sau libertăților cetățenești; adept al unui regim autoritar sau totalitar. Ca adjectiv, descrie o acțiune, o ideologie, o lege sau un comportament structural care subminează statul de drept, pluralismul politic, egalitatea în fața legii și drepturile fundamentale ale omului.
• antidemocrată — Forma de feminin singular a cuvântului 'antidemocrat'; caracterizează o persoană de gen feminin, o acțiune, o lege, o măsură sau o ideologie care se opune principiilor democratice, pluralismului politic și libertăților cetățenești. Denotă o manifestare structurală ce tinde spre autoritarism sau totalitarism, subminând statul de drept.
• antidemocrație — Stare, sistem de organizare, regim politic sau climat social care reprezintă opusul democrației; absență totală a libertăților democratice, a drepturilor omului și a pluralismului politic. În sens conceptual, termenul descrie o realitate structurală guvernată de dictatură, cenzură, represiune și control absolut din partea unei singure autorități non-alese.
• antidemocratism — Atitudine, curent politic, doctrină sau orientare ideologică opusă democrației și principiilor sale fundamentale; respingere a pluralismului politic, a statului de drept și a libertăților individuale. Acest fenomen structural se manifestă prin justificarea sau promovarea regimurilor autoritare, a totalitarismului și a centralizării opresive a puterii în stat.
• antifascism — Curent ideologic, mișcare politică sau atitudine civică fundamentată pe opoziția radicală față de fascism, nazism și orice formă de totalitarism de extremă dreaptă. Se manifestă prin apărarea valorilor democratice, a pluralismului și a libertăților fundamentale, având o istorie marcată de mișcările de rezistență din secolul al XX-lea și de eforturile globale de combatere a discursului instigator la ură și a structurilor autoritare.
• antifascistă — Forma de feminin a adjectivului 'antifascist' sau substantiv ce desemnează o femeie, o alianță ori o organizație politică implicată activ în combaterea fascismului și a totalitarismului de extremă dreaptă. În context istoric, termenul descrie adesea mișcările de partizani, ligile culturale sau publicațiile clandestine conduse de femei ori structuri democratice unite pentru apărarea libertăților civile.
• antitotalitar — Care se opune totalitarismului, dictaturii, regimurilor politice autocrate sau oricărei forme de exercitare absolută și opresivă a puterii de stat. Se aplică mișcărilor sociale, manifestelor ideologice, dizidenților sau operelor literare și filosofice care apără libertățile cetățenești, democrația pluralistă și drepturile fundamentale ale omului în fața controlului total exercitat de un partid unic ori de un dictator.
• antitotalitarism — Doctrină politică, atitudine ideologică sau poziție filosofică bazată pe respingerea radicală a totalitarismului, a fascismului, a comunismului de stat și a oricărei forme de totalitate guvernamentală coercitivă. Reprezintă un cadru conceptual ce reunește diverse orientări democratice, având ca numitor comun apărarea statului de drept, independența justiției, pluralismul ideologic și protejarea individului împotriva imixtiunii absolute a aparatului statal.
• antiutopie — Formă de manifestare literară, filosofică sau cinematografică (sinonimă adesea cu distopia) care descrie o societate viitoare imaginară, organizată pe principii totalitare, opresive sau tehnocratice extreme, reprezentând antiteza perfectă a unei utopii ideale. Acest gen conceptual analizează dezumanizarea individului, pierderea libertăților fundamentale și controlul absolut exercitat de un aparat de stat opresiv în urma unor catastrofe sociale, tehnologice sau politice.
• autocrat — Conducător absolut sau monarh care deține o putere nelimitată, guvernanță dictatorială și autoritate supremă într-un stat, exercitându-și prerogativele fără control constituțional ori opoziție legală. Ca adjectiv, descrie un comportament, o persoană sau un stil de management autoritar, tiranic și opresiv, caracterizat prin impunerea deciziilor proprii fără consultarea membrilor grupului ori a cetățenilor.
• autocrată — Formă de feminin pentru autocrat; femeie care exercită o conducere absolută, totalitară sau dictatorială într-un stat, organizație ori comunitate, concentrând întreaga autoritate în propriile mâini. Ca adjectiv, descrie o structură de conducere, o atitudine sau o măsură guvernamentală autoritară, coercitivă și restrictivă față de libertățile individuale.
• autocratic — Care aparține autocrației sau autocratului, privitor la acest sistem de guvernare ori stil de conducere; caracterizat prin concentrarea totală a puterii și a autorității în mâinile unei singure persoane, deciziile fiind impuse în mod discreționar, fără consultare și fără acceptarea opoziției. În management, descrie un comportament directiv și restrictiv care limitează autonomia subordonaților.
• autocrație — Sistem de guvernare în care întreaga putere politică, legislativă și executivă este deținută în mod nelimitat de o singură persoană (autocrat), ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei constrângeri juridice externe sau mecanismelor de control popular. Caracterizează regimurile dictatoreale, despotice ori absolutiste care suprimă pluralismul și libertățile cetățenești.
• autocratism — Sistem de guvernare sau doctrină politică bazată pe exercitarea puterii absolute de către un singur lider; atitudine, mentalitate ori practică managerială caracterizată prin autoritarism excesiv, centralizare totală a deciziilor și respingerea structurală a principiilor democratice sau participative. Reprezintă fundamentul ideologic al autocrației.
• autodemascare — Acțiunea de a se autodemasca și rezultatul ei; procesul voluntar, involuntar sau forțat prin care o persoană își dezvăluie propriile secrete, erori, culpe sau adevărata identitate ascunsă. În sens structural istoric, reprezintă tehnica de reeducare ideologică utilizată în închisorile și organizațiile comuniste pentru distrugerea psihologică a disidenților.