#turnator
- alămar — Meșter sau muncitor specializat în topirea, prelucrarea, laminarea sau sudarea alamei, precum și în confecționarea, repararea ori decorarea diverselor obiecte ornamentale și utilitare din acest aliaj de cupru și zinc. În sens istoric și etnografic, termenul desemnează și negustorul ambulant care comercializa vase, unelte sau accesorii metalice manufacturate în atelierele de turnătorie.
- alămărie — Atelier specializat în topirea, turnarea, modelarea și prelucrarea meșteșugărească a alamei, sau magazin destinat comercializării exclusive a obiectelor utilitare, ornamentale și accesoriilor metalice fabricate din acest aliaj de cupru și zinc. În sens colectiv, termenul desemnează totalitatea produselor ori vaselor de alamă dintr-o gospodărie, dintr-un inventar comercial sau dintr-o colecție muzeală etnografică.
- antecreuzet — Bazin de recepție sau compartiment refractar exterior situat în fața gurii de evacuare a unui cubilou ori a unui cuptor înalt de topire, servind la colectarea temporară, omogenizarea și menținerea temperaturii fontei lichide sau a metalului topit înainte de turnarea propriu-zisă în forme. Acest element structural optimizează procesul de elaborare a metalelor, permițând separarea zgurii reziduale mai ușoare la suprafață.
- arghelegiu — Termen ocupațional arhaic extrem de rar, utilizat istoric în anumite graiuri locale pentru a desemna un meșter turnător, un slujbaș la monetăria domnească (bănărie) ori un artizan argintar care prelucra argintul (arghirul / arghelul) sau aliajele metalice albe din care se făceau podoabe, nasturi și monede. În lingvistica istorică structurală, reprezintă o derivare hibridă formată cu sufixul ocupațional de origine otomană '-giu' aplicat pe o rădăcină lexicală balcanică.
- argimagzar — Termen regional sau arhaic de factură meșteșugărească, extrem de rar, utilizat istoric în anumite graiuri locale pentru a desemna un tip de creuzet, oală din lut refractar sau vas special de pământ ars folosit de meșterii olari, fierari sau turnători pentru topirea metalelor ori depozitarea substanțelor chimice dense. În lingvistica istorică structurală, reprezintă o formă dialectală izolată, păstrată episodic în inventarele rurale vechi.
- artitor — Muncitor specialist sau operator tehnic responsabil cu reglarea, pornirea și monitorizarea parametrilor structurali ai unui agregat industrial ori cu turnarea materialelor topite; turnător. În anumite registre industriale izolate, termenul definește persoana care calibrează utilajele grele pentru a asigura finisarea corectă a pieselor mecanice.