#ulcer

• acropatie — Termen medical general sau categorie clinică largă ce desemnează orice afecțiune organică, trofică, distructivă sau deformantă localizată exclusiv la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini, picioare, degete). Această manifestare structurală poate avea cauze vasculare, neurologice sau endocrine, incluzând în sfera sa patologii diverse, de la acropachie și ulcerații trofice neuropatice până la deformări osteoarticulare severe secundare.
• acrotrofodinie — Sindrom clinic patologic rar caracterizat prin asocierea crizelor de durere intensă (odinia) cu tulburări trofice severe și modificări vasomotorii funcționale localizate strict la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini, picioare și degete). Acest fenomen neuromuscular complex este provocat de alterări structurale ale inervației vegetative simpatice periferice, ducând în stadiile avansate la ulcerații trofice dureroase, subțierea pielii și modificări distructive ale unghiilor.
• aftoid — Care prezintă caracteristicile unei afte sau seamănă structural și morfologic cu o aftă; termen clinic utilizat pentru a descrie o ulcerație superficială, dureroasă, de dimensiuni mici, localizată la nivelul mucoasei bucale sau digestive, înconjurată de un halou eritematos inflamator.
• aftos — Care este de natura aftelor, caracterizat prin prezența aftelor sau referitor la acestea; clinic, descrie o stare patologică ori o manifestare inflamatorie localizată la nivelul mucoasei bucale, caracterizată prin ulcerații dureroase de mici dimensiuni.
• aftoză — Stare patologică caracterizată prin apariția unor erupții eruptive repetate, cronice sau generalizate de afte la nivelul mucoasei bucale ori genitale. Reprezintă o afecțiune dermatologică și stomatologică ce poate fi corelată cu tulburări imunitare, factori ereditari sau episoade severe de stres emoțional.
• antisecretor — Care inhibă, diminuează sau oprește secreția unei glande sau a unui organ glandular; medicament utilizat în mod special pentru reducerea producției de acid gastric în stomac. În gastroenterologie, această clasă farmaceutică include inhibitorii pompei de protoni și blocantele receptorilor H2, fiind esențială în tratamentul ulcerului gastroduodenal și al bolii de reflux gastroesofagian.
• antiulceros — Care previne, combate, ameliorează sau vindecă ulcerul gastric ori duodenal; medicament sau agent biochimic activ (cum ar fi inhibitorii de pompă de protoni sau antagoniștii receptorilor H2) administrat pentru a reduce hipersecreția de acid clorhidric din stomac, a proteja mucoasa digestivă și a favoriza cicatrizarea leziunilor ulcerative.
• antrectomie — Intervenție chirurgicală majoră ce constă în extirparea totală sau parțială a antrului gastric (porțiunea inferioară a stomacului). Această procedură medicală complexă este indicată în cazurile severe de ulcer peptic refractar la tratament, complicații hemoragice sau neoplasme localizate, fiind frecvent asociată cu o vagotomie pentru a reduce drastic secreția de acid clorhidric.
• antropilorectomie — Intervenție chirurgicală majoră ce constă în extirparea parțială sau totală a regiunii inferioare a stomacului, incluzând atât antrul gastric, cât și pilorul (sfincterul muscular de trecere spre duoden). Această procedură chirurgicală de specialitate este aplicată de urgență în cazurile severe de neoplasm gastric infiltrativ, ulcere gastrice refractare complicate cu stenoze pilorice strânse ori perforații masive.
• autopepsie — Autodigestie spontană a țesuturilor unui organ (în special ale mucoasei gastrice sau ale pancreasului) provocată de propriile sale secreții enzimatice ori sucuri digestive, ca urmare a unor perturbări patologice ale mecanismelor de protecție celulară sau în urma instalării necrozei post-mortem. În gastroenterologie, acest fenomen structural distructiv stă la baza apariției ulcerului peptic perforant sau a pancreatitei acute necrotico-hemoragice.