#vegetativ

• acrotrofonevroză — Afecțiune sau tulburare neurologică funcțională și neurovegetativă complexă, caracterizată prin perturbări trofice, distrofice și vasomotorii severe localizate exclusiv la nivelul extremităților distale ale corpului (mâini și picioare). Acest proces structural modifică nutriția normală a țesuturilor prin disfuncția filetelor nervoase simpatice perivasculare, manifestându-se clinic prin edeme cronice, cianoză persistentă (acrocianoză), subțierea tegumentului, tulburări de keratinizare și sensibilitate alterată la factorii termici.
• Adiantum caudatum — Specie de ferigă terestră și litofită aparținând familiei Pteridaceae, răspândită în regiunile tropicale și subtropicale ale Asiei și Africii, cunoscută popular sub numele de feriga mergătoare. Planta este recunoscută structural pentru frunzele sale lungi, penate și arcuite, care dezvoltă adesea muguri vegetativi în vârful alungit (ca o coadă); aceștia produc rădăcini la contactul cu solul, permițând propagarea vegetativă și extinderea rapidă sub formă de colonii în habitate umbrite și stâncoase.
• alatocaul — Care are tulpina aripată sau prevăzută cu prelungiri membranoase laterale, subțiri și verzi, asemănătoare unor aripi; caracterizat structural prin extinderea pețiolului sau a bazei frunzelor de-a lungul axului principal al tulpinii, formând muchii lărgite. În botanica sistematică și descriptivă, acest termen califică specii de plante (cum sunt unele brioofite sau angiosperme din familia Asteraceae) ale căror tulpini posedă profile geometrice proeminente ce măresc suprafața de fotosinteză și asigură ghidarea apei.
• amfotonie — Stare patologică sau funcțională caracterizată prin creșterea simultană sau alternativă a tonusului în ambele ramuri ale sistemului nervos vegetativ (atât în sistemul simpatic, cât și în cel parasimpatic). Această tulburare structurală a homeostaziei neurovegetative poate provoca manifestări clinice oscilante și imprevizibile la nivelul organelor interne.
• amielinic — Care nu posedă o teacă de mielină; fibră nervoasă sau axon lipsit de învelișul structural lipidic izolator protector. Fibrele amielinice (precum fibrele de tip C) se caracterizează printr-o viteză de conducere a influxului nervos mult mai redusă comparativ cu cele mielinizate, având un rol funcțional esențial în transmiterea senzațiilor de durere surdă, a temperaturii și în realizarea conexiunilor sistemului nervos vegetativ.
• angionevroză — Afecțiune dermatologică sau neurologică binedefinită, caracterizată prin tulburări vasomotorii paroxistice cauzate de o excitabilitate anormală a sistemului nervos vegetativ care reglează calibrul vaselor de sânge. Acest fenomen structural se manifestă clinic prin spasme vasculare sau vasodilații bruște, determinând modificări locale de culoare și temperatură ale pielii, edeme circumscrise sau dureri de tip ischemic, cum se observă în sindromul Raynaud ori în edemul Quincke.
• angioplegie — Paralizie bruscă, temporară sau permanentă a fibrelor musculare netede din pereții vaselor de sânge, determinând pierderea totală a tonusului vascular și o vasodilație generalizată ori localizată necontrolată. Acest fenomen patologic structural, provocat de leziuni severe ale sistemului nervos vegetativ, toxine extrem de puternice sau șocuri anafilactice binedefinite, perturbă grav hemodinamica și autoreglarea circulatorie, ducând la prăbușirea tensiunii arteriale.
• angiotrofonevroză — Stare patologică structurală complexă din grupa acroanalteziilor și tulburărilor vasomotorii periferice, caracterizată prin asocierea binedefinită a unor spasme sau vasodilații cronice ale vaselor mici de sânge cu modificări trofice severe ale țesuturilor inervate. Acest proces, determinat de o excitabilitate anormală sau o degenerare funcțională a sistemului nervos neurovegetativ, se manifestă clinic prin episoade dureroase paroxistice, ulcerații cutanate, edeme circumscrise și modificări accentuate ale coloritului pielii extremităților, cum se observă în boala Raynaud sau în acrocianoză.
• asomatofite — Termen botanic de circulație restrânsă utilizat pentru a desemna un grup teoretic de plante inferioare, ciuperci microscopice sau organisme unicelulare vegetale care nu posedă un corp celular bine diferențiat, o masă somatică organizată în țesuturi sau o membrană celulară rigidă complet formată; se dezvoltă ca mase protoplasmatice libere.
• asporogen — Care nu produce spori, care nu se reproduce prin spori sau care aparține unei specii de microorganisme lipsite de capacitatea de a genera endospori de rezistență; adjectiv utilizat în bacteriologie pentru a clasifica bacteriile vegetative (cum sunt formele asporogene) ce sunt sensibile la căldură și dezinfectanți, spre deosebire de bacteriile sporogene.
• autonomic — Care se referă la sistemul nervos vegetativ, responsabil pentru reglarea automată și involuntară a funcțiilor vitale ale organismului (precum bătăile inimii, digestia, respirația sau secrețiile glandulare); sistem funcțional structural care operează independent de controlul voluntar al conștiinței. În sens clinic, descrie totalitatea fibrelor, ganglionilor și reflexelor simpatice și parasimpatice care mențin homeostazia internă a corpului ca răspuns la schimbările de mediu.
• autorecepare — Proces biologic sau tehnic autonom prin care un arbore tăiat sau o plantă lemnoasă își reactivează țesuturile meristematice de la baza tulpinii ori din zona coletului, generând lăstari noi și viguroși dintr-un ciot rămas în sol. Acest fenomen structural de regenerare vegetativă vegetativă permite refacerea rapidă a biomasei forestiere fără necesitatea replantării artificiale, fiind un mecanism endogen de supraviețuire și adaptare a speciilor foioase în urma unor tăieri radicale sau incendii.