#vreme

• agrometeorolog — Specialist în agrometeorologie; persoană care se ocupă cu studiul, monitorizarea și analiza corelațiilor dintre condițiile atmosferice (temperatură, precipitații, radiație solară, vânt) și regimul de dezvoltare al plantelor de cultură. Acesta elaborează prognoze specifice și recomandări agrotehnice destinate protejării culturilor și optimizării calendarului agricol.
• anticiclon — Formațiune atmosferică de mari dimensiuni, caracterizată printr-o zonă de presiune barometrică ridicată (maxim barometric), unde valorile descresc de la centru spre periferie. Acest fenomen structural determină o mișcare divergentă a maselor de aer, care circulă în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică și în sens invers în emisfera sudică, fiind asociat în mod tipic cu o vreme stabilă, senină, lipsită de precipitații sau cu formarea inversiunilor termice pe timp de iarnă.
• anticiclonic — Care ține de anticiclon, specific sau caracteristic sistemelor de înaltă presiune atmosferică; care se rotește în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică și în sens invers în emisfera sudică. În meteorologia sinoptică, termenul descrie regimul vremii stabile, mișcările descendente de aer (subsidență) și circulația maselor de vânt în jurul unui maxim barometric.
• anutimp — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru substantivul 'anotimp'; fiecare dintre cele patru mari diviziuni ale anului calendaristic (primăvara, vara, toamna și iarna), determinate de poziția Pământului pe orbita sa solară și caracterizate prin condiții climatice, astronomice și biologice specifice.
• astrometeorologie — Ramură istorică și speculativă aflată la granița dintre astronomie și meteorologie, care încearcă să stabilească prognoze meteorologice terestre pe baza pozițiilor, configurațiilor și mișcărilor corpurilor cerești. În epoca modernă, termenul este utilizat în sens științific restrâns pentru a descrie studiul influenței activității solare (precum ejecțiile de masă coronală) asupra atmosferei terestre, dar istoric desemna o practică divinatorie strâns legată de efemeride.
• aversă — Precipitație atmosferică lichidă (ploaie) sau solidă (ninsoare, grindină), caracterizată prin începerea și încetarea bruscă, prin variații rapide și intense ale cantității de apă căzute și prin modificări bruște ale aspectului cerului; este adesea însoțită de descărcări electrice, intensificări de scurtă durată ale vântului și vijelii, fiind provocată de nori de tip cumulonimbus cu o mare dezvoltare pe verticală.