#zoologic

• agamede — Formă plurală arhaică sau variantă taxonomică veche utilizată în vechile manuale de istorie naturală din România pentru a desemna familia agamelor (Agamidae) ori specii de reptile înrudite structural cu șopârlele acrodonte.
• agami — Pasăre tropicală de talie medie, originară din pădurile ecuatoriale ale Americii de Sud, caracterizată prin picioare lungi, gât zvelt și un penaj spectaculos cu reflexe metalice verzui, albăstrui și purpurii. Cunoscută și sub numele de pasărea-trompetist datorită strigătelor sale puternice și rezonante, aceasta trăiește în grupuri pe solul pădurilor umede, fiind ușor de îmblânzit și utilizată uneori de localnici pentru paza curților.
• alectorolof — Termen științific utilizat rar în paleontologie și anatomie comparată pentru a descrie un organism, o structură osoasă sau o creastă craniană proeminentă care seamănă izbitor cu creasta unui cocoș. Din punct de vedere structural, cuvântul se folosește în descrierile anatomice ale unor reptile fosile sau păsări preistorice, indicând o adaptare exocraniană cu rol de display sexual ori de termoreglare.
• animaltecă — Colecție sistematică, arhivă sau bibliotecă specializată în stocarea și conservarea materialelor biologice, înregistrărilor audio-video ori documentelor referitoare la regnul animal. În cercetarea modernă și bioacustică, termenul descrie o bază de date digitală sau fizică ce stochează eșantioane de țesuturi, secvențe genetice sau eșantioane de sunete (vocalizări) emise de diverse specii de animale, utilizată în scopuri taxonomice, ecologice sau educaționale.
• anoa — Mamifer bovid de talie mică (Bubalus depressicornis / Bubalus quarlesi), endemic în pădurile tropicale din insula Sulawesi (Celebes) din Indonezia, caracterizat prin coarne scurte, drepte, îndreptate spre înapoi și o constituție robustă; bivol pitic. Este considerat cel mai mic bivol sălbatic de pe Pământ, fiind o specie structural protejată , aflată în pericol critic de dispariție din cauza pierderii habitatului și a vânătorii ilegale.
• antropoid — Care seamănă sau prezintă caractere anatomice și comportamentale asemănătoare cu cele ale omului. Ca substantiv neutru (la plural antropoide), desemnează un grup de maimuțe superioare (cum ar fi cimpanzeul, gorila, urangutanul și gibonul) care fac parte din subordinul Anthropoidea, caracterizate prin absența cozii, dezvoltarea avansată a creierului și stațiunea bipedă parțială.
• antropoizi — Forma de plural masculin pentru 'antropoid'; desemnează indivizii sau speciile de maimuțe superioare, precum și reprezentanții fosili din subordinul Anthropoidea, caracterizați prin asemănări anatomice, genetice și comportamentale structurale cu omul, fiind considerați cele mai apropiate rude evolutive ale noastre.
• apharetidae — Eroare ortografică sau variantă nomenclaturală rară pentru o familie de organisme marine, cel mai probabil confundată sau înrudită cu familia de melci marini Apharetidae (corect Ampharetidae în clasa Polychaeta, sau genul de pești Aphareus). În taxonomia zoologică sistematică, servește ca descriptor morfologic în rețelele academice internaționale.
• aprichi — Termen regional rar sau denumire populară utilizată în anumite comunități pescărești dunărene sau din bazinele vestice pentru a desemna o specie de pește de talie mică, sau o variantă locală a porcușorului de râu ori a boarței. În structura lexicului arhaic, cuvântul servește ca indicator etno-zoologic pentru peștii bentonici care trăiesc pe fundurile nisipoase.
• Aranea — Un gen istoric de păianjeni descris inițial de Carl Linnaeus în secolul al XVIII-lea, care în nomenclatorul modern cuprindea majoritatea speciilor de arahnide țesătoare. Ulterior, denumirea a fost reorganizată taxonomic, multe specii fiind redistribuite în genuri moderne precum Araneus (păianjenii cu cruce), rămânând însă o referință fundamentală în istoria sistematicii biologice.
• arundinaceus — Epitet specific utilizat în taxonomia latină din biologie, tradus prin 'asemănător cu trestia' sau 'care trăiește în stufărișuri'; desemnează specii de plante cu tulpini înalte și rigide sau specii de păsări și insecte al căror habitat natural este direct legat de zonele palustre bogate în stuf și trestie, cum ar fi lăcarul mare (Arocephalus arundinaceus).
• arvicol — Care trăiește sau se dezvoltă pe câmpuri cultivate, ogoare ori pășuni; în mod specific, termenul este utilizat în zoologie și ecologie pentru a descrie animalele, în special speciile de rozătoare mici (cum sunt șoarecii de câmp din subfamilia Arvicolinae), ale căror obiceiuri de hrănire, cuibărire și habitat sunt strâns legate de ecosistemele agricole deschise.
• asinus — Denumirea științifică în limba latină pentru măgar sau asin (Equus asinus), mamifer domestic din familia ecvidelor; utilizat pe scară largă în taxonomia zoologică de mare precizie. În sens cultural și literar, termenul apare în expresii latine celebre sau în tratate vechi medievale pentru a portretiza trăsăturile animalului sau pentru a face referire la ignoranță ori încăpățânare structurală.
• asteroidea — Clasă taxonomică majoră de nevertebrate marine din încrengătura Echinodermata, care grupează toate speciile adevărate de stele de mare; sunt caracterizate printr-un corp plat în formă de disc central din care pornesc simetric mai multe brațe radiate (de regulă cinci), acoperite cu un exoschelet calcaros și prevăzute cu picioare ambulacrare pentru deplasare.
• aviariu — Formă neologică sau variantă lingvistică rară pentru aviar (sau aviaru / volieră), ce desemnează o colivie uriașă, o incintă amenajată, un spațiu îngrădit sau o seră de mari dimensiuni în care sunt ținute, crescute și expuse păsări vii în condiții apropiate de habitatul lor natural; este utilizat în grădinile zoologice și parcurile ornitologice pentru a asigura spațiu de zbor păsărilor exotice sau protejate. Rădăcina sa este strâns legată de conceptul latin pentru adăpostul păsărilor.
• azoo — Care este complet lipsit de organisme animale sau de urme ale existenței faunei; termen utilizat ca adjectiv independent sau ca element de compunere (variantă pentru azoic) pentru a descrie medii ecologice sterile, straturi geologice arhaice sau culturi de laborator în care nu s-a dezvoltat nicio formă de viață animală.