Dicționarul de Psihologie / Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX)

• abreacție — (Psihanaliză) Descărcare emoțională eliberatoare prin care un individ se eliberează de tensiunea unui traumatism psihic refulat, retrăind în mod conștient evenimentul inițial și stările afective legate de acesta.
• afect — Stare psihologică elementară, cu o dinamică intensă și o apariție adesea bruscă, manifestată ca o reacție emoțională puternică (precum mânia, groaza, bucuria explozivă sau frica) însoțită de modificări vegetative, neuroendocrine și expresive motorii. În psihologia modernă, termenul desemnează componenta observabilă și trăită a răspunsului emoțional general al unui individ la stimuli interni sau externi, reprezentând tonul emoțional de bază ce influențează procesele cognitive și comportamentul.
• afectivitate — Ansamblul proceselor psihice (afecte, emoții, sentimente, pasiuni) care reflectă relațiile dintre om și lumea înconjurătoare sub formă de trăiri subiective, pozitive sau negative. Reprezintă o dimensiune fundamentală a personalității umane, strâns legată de motivație și adaptare socială, ce variază ca intensitate, durată și mobilitate, colorând afectiv întreaga activitate cognitivă și comportamentală a unui individ.