Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX) / Dicționarul de Termeni Juridici

• abroga — (Juridic) A anula, a desființa sau a scoate din vigoare o lege, un decret, o ordonanță ori un alt act normativ în mod oficial, printr-o nouă dispoziție legală de rang egal sau superior.
• abrogare — Acțiunea de a abroga și rezultatul ei; anularea oficială, totală sau parțială, a valabilității juridice a unui act normativ (lege, decret, regulament) printr-o dispoziție legală ulterioară.
• abrogat — (Juridic) Despre o lege, un decret sau un act normativ care a fost lipsit în mod oficial de vigoare sau validitate printr-o dispoziție legală ulterioară.
• aroga — A-și însuși, a-și atribui sau a-și pretinde în mod abuziv, nejustificat și fără a avea dreptul legal sau moral o calitate, un titlu, o prerogativă, un merit sau o competență care aparține de drept altei persoane ori autorități. Verbul se folosește aproape exclusiv în construcție reflexivă ('a-și aroga') și implică o atitudine trufașă, sfidătoare sau o depășire gravă a atribuțiilor oficiale.
• arogare — Acțiunea de a-și aroga și rezultatul ei; însușirea, atribuirea sau pretinderea abuzivă și nejustificată a unui drept, a unei calități, a unui titlu, a unei competențe sau a unor merite care nu aparțin de drept persoanei respective. În context administrativ sau constituțional, termenul descrie actul prin care o autoritate preia în mod ilegal prerogativele unei alte instituții, încălcând normele de drept.