#Ah

• Abd Er-Rahman — Nume purtat de mai mulți conducători din dinastia Omeiadă din Cordoba, o perioadă de referință în istoria medicinei, sub patronajul cărora s-au dezvoltat spitalele medievale (bimaristan), traducerile textelor medicale antice și contribuțiile unor medici celebri precum Albucasis.
• Abdallah ibn Mohammed — Emir al Cordobei (888–912) în timpul căruia s-au pus bazele administrative pentru stabilitatea urbană și sanitară a regiunii, permițând ulterior dezvoltarea marilor centre de studiu medical și farmacologic din Al-Andalus.
• Abdulah — Variantă ortografică arhaică a eponimului 'Abdul' sau 'Abdullah', utilizată rar în rapoartele medico-legale și foile de observație din azilurile românești din secolul al XIX-lea. În contextul alienismului clasic, termenul era folosit ca un descriptor semiotic generic pentru a categorisi manifestările de monomanie religioasă ori delir de grandoare exotic, în care bolnavul se identifica drept un profet, calif sau prinț din dinastiile orientale.
• Abdullah — Eponim istoric derivat din onomastica dinastică sau religioasă orientală, utilizat în psihiatria europeană și românească din secolul al XIX-lea. În clasificările alieniste clasice ale lui Esquirol și Baillarger, termenul servea la ilustrarea unui tip specific de monomanie mistic-exotică sau delir de grandoare, descriind pacienții cu episoade psihotice sau manice severe care se declarau suverani orientali absoluți, îmbinând ideile de putere seculară cu cele de infailibilitate religioasă.
• Abomey — Oraș istoric din sudul Beninului, renumit ca fostă capitală politică și administrativă a puternicului Regat vest-african Dahomey (fondat în secolul al XVII-lea). Localitatea găzduiește complexul Palatelor Regale din Abomey, înscris în patrimoniul mondial UNESCO, care servește drept mărturie culturală a dinastiilor monarhice africane și a rezistenței coloniale.
• Abraam — Variantă grafică, etimologică sau arhaică pentru numele biblic propriu masculin Avraam; conform textelor religioase și istorice, el este primul dintre cei trei patriarhi ai iudaismului, creștinismului și islamului (religiile avraamice), recunoscut pentru legământul său cu divinitatea și considerat părintele spiritual al multor popoare; (sens onomastic) nume de familie sau prenume rar întâlnit în spațiul românesc actual, dar prezent în documentele de arhivă bisericești.
• Abraham — Formă vest-europeană, germanică sau engleză pentru numele biblic propriu masculin Avraam (provenit din ebraicul 'Avraham'); (sens istoric/religios) primul mare patriarh al poporului evreu, recunoscut ca figură centrală fondatoare în iudaism, creștinism și islam; (sens onomastic modern) nume de familie utilizat la nivel internațional și adoptat inclusiv în onomastica românească; (toponim) numele mai multor localități din lume sau al unor repere geografice numite în onoarea unor personalități istorice.
• abrahie — Malformație congenitală extrem de rară caracterizată prin absența totală sau dezvoltarea rudimentară a brațelor (membrelor superioare) la făt sau la un organism în evoluție; anomalie anatomică severă din clasa ageneziilor de membru, similară sau conexă cu amelia și abrahia congenitală.
• abrahiocefal — Monstru teratologic, făt sau organism cu malformații congenitale severe, caracterizat prin absența simultană a brațelor și a capului, ori prin unirea anormală și rudimentară a structurilor cefalice în absența membrelor superioare; (adjectival) care prezintă caracteristicile anatomice ale acestei anomalii de dezvoltare embrionară.
• abrahiocefalie — Malformație congenitală complexă și extrem de severă caracterizată prin absența simultană a capului (acefalie) și a ambelor membre superioare (abrahie) la făt sau la un organism în dezvoltare; anomalie de dezvoltare embrionară timpurie, incompatibilă cu viața, studiată în cadrul teratologiei clasice și experimentale.
• acadea — Un produs savuros de cofetărie, de formă sferică, discoidală sau spiralată, obținut prin fierberea și solidificarea zahărului granulat ori a siropului de glucoză, îmbogățit cu arome variate și coloranți alimentari. Elementul său structural definitoriu este bețișorul rigid (din lemn, plastic sau hârtie presată) pe care este fixat, conceput special pentru a facilita consumul curat și prelungit. Dincolo de rolul său culinar, acadeaua reprezintă un simbol universal al copilăriei, nostalgiei și culturii pop, regăsindu-se în nenumărate expresii artistice și tradiții festive.
• acaju — Lemn de esență nobilă, exotică și densă, obținut de la arbori din genul Swietenia sau Khaya (originari din zonele tropicale ale Americii și Africii), intens apreciat în tâmplăria de lux și ebenistică pentru durabilitatea sa și nuanțele sale calde. Ca adjectiv, termenul definește o culoare rafinată de un brun-roșcat intens, cu reflexii calde, arămii, utilizată frecvent atât în industria mobilierului fin, cât și în cosmetică pentru nuanțarea părului.
• acân — Poet, improvizator și cântăreț popular la kazahi și kârgâzi, care își recită sau își cântă creațiile (adesea cu caracter epic ori satiric) acompaniindu-se de instrumente tradiționale cu coarde (precum dombra sau kobâzul). În contextul culturii central-asiatice, acânul nu este doar un simplu artist, ci și un păstrător al memoriei istorice a comunității, participând la competiții publice de improvizație poetică numite „aitîș”.
• acarian — Organism nevertebrat de dimensiuni extrem de reduse, adesea microscopice, aparținând ordinului Acari din clasa arahnidelor. Se caracterizează printr-un corp compact în care capul, toracele și abdomenul sunt fuzionate și nediferențiate în mod vizibil. Cuprinde o mare varietate de specii saprofite (cum este acarianul de praf) sau parazite hematofage (cum sunt căpușele și sarcoptul scabiei), multe dintre ele fiind vectori periculoși în transmiterea unor boli infecțioase grave la om și animale.
• acariform — Care are forma, aspectul sau structura caracteristică unui acarian. În taxonomia ierarhică a artropodelor, termenul definește adesea organismele din supraordinul Acariformes, cel mai vast și diversificat grup de acarieni, remarcabili prin segmentarea distinctă a corpului (proterosoma și hysterosoma) și trăsăturile morfologice specifice ale aparatului bucal și picioarelor.
• acarologie — Ramură specializată a zoologiei (mai precis a arahnologiei) care se ocupă cu studiul academic, taxonomic, anatomic și ecologic al acarienilor și căpușelor. Acarologia aplicată are o importanță fundamentală în medicina umană, veterinară și agricultură, axându-se pe cercetarea speciilor dăunătoare culturilor, a vectorilor de transmitere a bolilor (cum este boala Lyme) și pe dezvoltarea metodelor bio-chimice de combatere a acestora.
• acromacrie — Malformație congenitală structurală rară sau anomalie de dezvoltare scheletică caracterizată prin lungimea disproporționată, exagerată și subțierea segmentelor distale ale membrelor, în special a degetelor de la mâini și de la picioare; dolicostenomelie sau arahnodactilie. În context clinic, această disfuncție a țesutului conjunctiv este utilizată ca indicator fenotipic major pentru diagnosticarea timpurie a sindromului Marfan sau a altor patologii genetice conexe.
• acropahidermie — Condiție clinică patologică rară, congenitală sau dobândită, caracterizată prin îngroșarea hipertrofică simetrică a pielii și a țesuturilor moi de la nivelul extremităților (mâini și picioare), asociată adesea cu deformări osteoarticulare subperiostale ale falangelor. Acest fenomen structural sever afectează elasticitatea cutonată și mobilitatea articulară fină, manifestându-se frecvent în cadrul unor sindromuri neuroendocrine complexe, cum ar fi pahidermoperiostoza (sindromul Touraine-Solente-Golé), ori ca reacție paraneoplazică secundară în afecțiunile pulmonare cronice.
• acvaherboză — Formațiune vegetală complexă compusă din plante erbacee adaptate structural la viața acvatică sau palustră, care plutesc ori sunt submerse în ape stătătoare ori lent curgătoare. Acest ecosistem microstructural joacă un rol ecologic vital în purificarea naturală a bazinelor hidrografice, fixarea sedimentelor mobile și asigurarea unui habitat propice pentru reproducerea diverselor specii de faună acvatică.
• adagietto — Termen muzical care indică un tempo destul de rarișor, fiind puțin mai rapid și mai vioi decât adagio, dar mai lent decât andante; de asemenea, desemnează o piesă sau o parte dintr-o compoziție simfonică scrisă în acest ritm. Această indicație structurală oferă piesei o nuanță melancolică și fluidă, celebră fiind mișcarea a patra din Simfonia a V-a de Gustav Mahler.