#Alban

• Alain-Fournier — Pseudonimul literar al lui Henri-Alban Fournier, celebru scriitor și poet francez din pragul secolului al XX-lea, rămas nemuritor în istoria culturii universale prin unicul său roman finalizat, 'Cărarea pierdută' (Le Grand Meaulnes). Opera sa structurală îmbină într-un mod unic realismul vieții rurale cu atmosfera onirică, nostalgică și misterioasă a adolescenței timpurii.
• Alban — Nume propriu de persoană (prenume masculin sau nume de familie) utilizat la nivel internațional; de asemenea, reprezintă numele primului martir creștin din marea Britanie, Sfântul Alban (Saint Alban). Scris cu majusculă, termenul individualizează o personalitate istorică, religioasă sau contemporană, având rădăcini etimologice latine legate de cetatea antică Alba ori de adjectivul albus.
• albanez — Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei sau este nativă din această țară situată în Peninsula Balcanică; cetățean al Republicii Albania. Ca adjectiv, descrie un element structural, cultural, lingvistic, istoric sau geografic specific acestui popor ori statului său, cum ar fi relieful muntos, tradițiile balcanice sau comunitățile din diaspora.
• albaneză — Femeie sau fată originară din Albania ori care deține cetățenia acestui stat; de asemenea (substantivat, în expresia 'limba albaneză'), desemnează limba indoeuropeană izolată vorbită de populația din Albania și din regiunile învecinate. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a termenului albanez.
• albanezesc — Care aparține Albaniei sau albanezilor, privitor la Albania ori la populația sa; specific culturii, istoriei ori tradițiilor acestui popor balcanic. Variantă populară sau învechită a adjectivului standard albanez, folosită adesea în texte istorice, etnografice sau literare pentru a evoca elemente de port, obiceiuri sau evenimente de epocă.
• albanezește — În limba albaneză, conform obiceiurilor, spiritului sau tradițiilor specifice albanezilor; în felul sau în maniera caracteristică acestui popor balcanic. Adverbul se folosește cel mai frecvent în raport cu verbele de comunicare (a vorbi, a traduce) sau pentru a descrie un comportament ce respectă datinile tradiționale din Albania.
• albanezoaică — Femeie sau fată care face parte din populația autohtonă a Albaniei ori care este nativă sau cetățeancă a acestui stat din Peninsula Balcanică; formă moțională feminină pentru substantivul albanez. În context social, demografic sau literar, termenul individualizează identitatea etnică și culturală a unei persoane de gen feminin aparținând acestui popor.
• Albania — Stat independent și suveran situat în sud-estul Europei, în vestul Peninsulei Balcanice, având ieșire la Marea Adriatică și Marea Ionică și reședința în capitala Tirana; oficial Republica Albania (Shqipëria). Țara este caracterizată printr-un relief predominant muntos, o istorie marcată de numeroase influențe culturale ilire, romane și otomane, și o dezvoltare economică bazată pe turism, servicii și industrie.
• albanist — Specialist în albanistică; cercetător, filolog sau istoric dedicat studiului științific, structural și comparativ al limbii albaneze, al literaturii, istoriei și culturii poporului albanez. Ca adjectiv, descrie un element care aparține acestui domeniu academic de cercetare balcanică ori activității specialiștilor săi.
• albanistă — Femeie sau fată specializată în albanistică; cercetătoare sau filologă dedicată studiului limbii, literaturii și istoriei Albaniei; forma feminină a substantivului albanist. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a termenului albanist.
• albanistică — Ramură a filologiei și a balcanisticii care se ocupă cu studiul științific, istoric, structural și comparativ al limbii albaneze, al literaturii, folclorului, istoriei și culturii materiale și spirituale a poporului albanez. Acest domeniu academic analizează atât dialectele interne, cât și legăturile etnolingvistice substratice cu alte limbi din Peninsula Balcanică, inclusiv cu limba română.
• Albano — Nume propriu (prenume masculin sau nume de familie) de origine italiană, purtat de personalități celebre (cum ar fi cântărețul Al Bano); de asemenea, reprezintă un element constitutiv în diverse denumiri geografice din Italia centrală, cum ar fi lacul vulcanic Albano (Lago di Albano) sau localitatea Albano Laziale din regiunea Latium.
• albanolog — Savant, lingvist, filolog sau cercetător istoric specializat în studierea profundă și comparativă a limbii albaneze, a evoluției sale structurale, a textelor literare scrise, precum și a istoriei, folclorului și culturii poporului albanez. Ca adjectiv, descrie un element care aparține direct de albanologie ori este specific studiilor academice din acest domeniu balcanic.
• albanologă — Femeie sau fată specializată în albanologie; cercetătoare, lingvistă ori filologă dedicată studiului științific și istoric al limbii, literaturii și culturii albaneze; forma feminină a substantivului albanolog. Ca adjectiv, reprezintă forma de feminin a termenului albanolog.
• albanologie — Domeniu interdisciplinar al științelor umaniste și ramură specializată a balcanisticii care se ocupă cu cercetarea sistematică, istorică și comparativă a limbii albaneze, a literaturii, folclorului, etnografiei, istoriei și culturii poporului albanez. Această disciplină academică analizează izvoarele scrise vechi, evoluția dialectală și legăturile etnolingvistice cu substratul comun sud-est european.
• Albany — Municipiu major și capitala statului New York din Statele Unite ale Americii, situat pe malul vestic al râului Hudson; de asemenea, numele reprezintă un element constitutiv în diverse alte toponime internaționale și titluri nobiliare istorice (Duce de Albany). Orașul este un centru administrativ, economic, tehnologic și academic de bază, recunoscut istoric pentru arhitectura sa monumentală.
• Anemone albana — Denumire științifică sinonimă pentru Pulsatilla albana, o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, răspândită în zonele alpine și stâncoase din Caucaz și Iran. Planta se distinge prin perișorii densi și mătăsoși care o acoperă complet, frunzele adânc divizate și florile sale nodding (aplecate) sub formă de clopot, colorate în nuanțe de galben-crem, violet-deschis sau purpuriu.
• Araniti — O dinastie nobiliară istorică de origine albaneză (Arianiti / Araniti) care a guvernat mari teritorii în centrul și sudul Albaniei în Evul Mediu, jucând un rol geopolitic crucial în rezistența antiotomană din Balcani în secolul al XV-lea. Cel mai faimos membru al acestei familii a fost Gjergj Arianiti, un comandant militar strălucit și aliat apropiat al lui Skanderbeg, a cărui fiică, Donika, s-a căsătorit cu eroul național albanez, pecetluind o alianță dinastică de referință.
• arbănaș — Denumire istorică și populară arhaică folosită în Principatele Române pentru albanezi sau pentru persoanele de origine albaneză. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, termenul îi desemna adesea pe mercenarii albanezi incorporated în gărzile domnești sau pe micii negustori și legumicultori stabiliți în comunitățile rurale și urbane românești.
• arnău — Denumire istorică și arhaică dată mercenarilor albanezi sau soldaților din garda domnească din Țările Române în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, recunoscuți pentru portul lor pitoresc și spiritul războinic. În sens regional sau peiorativ modern, termenul descrie un om brutal, violent, nesupus, bătăuș sau o persoană cu un comportament dur și grosolan în societate.