#Razboiul Troian

• Acamante — Numele purtat de mai mulți eroi din mitologia greacă, cel mai celebru fiind fiul lui Teseu și al Fedrei, menționat în ciclurile epice legate de Războiul Troian. Acesta s-a remarcat ca emisar trimis la Troia pentru a cere restituirea Elenei și ca unul dintre războinicii curajoși care s-au ascuns în interiorul Calului Troian. În sens mai larg, numele face referire și la alte figuri mitologice, cum ar fi un conducător trac ucis în bătălie sau un luptător teban din războiul celor Șapte contra Tebei.
• Agamemnon — Personaj central din mitologia greacă și epopeea 'Iliada' de Homer, rege legendar al Micenei și conducătorul suprem al armatelor ahee în timpul Războiului Troian. Fiul lui Atreus și fratele lui Menelaos, figura sa structurală întruchipează autoritatea regală absolută, dar și orgoliul tragic care a declanșat conflictul cu Ahile, fiind asasinat la întoarcerea sa de soția sa, Clitemnestra.
• Ahile — Eroul legendar principal al epopeii Iliada de Homer, fiul zeiței Tetis și al muritorului Peleu, faimos pentru curajul, forța și mânia sa distrugătoare din timpul Războiului Troian. Scăldat de mama sa în râul Styx pentru a deveni invulnerabil, el a rămas vulnerabil doar la nivelul călcâiului de care fusese ținut. În sens larg, numele desemnează prototipul războinicului de neînvins, iar în anatomie dă numele celui mai puternic tendon muscular.
• Aiax — Numele purtat de doi eroi legendari greci participanți la Războiul Troian în epopeea Iliada de Homer. Cel mai faimos, Aiax din Salamina (sau Aiax cel Mare), fiul lui Telamon, este recunoscut ca al doilea cel mai viteaz și puternic războinic grec după Ahile, caracterizat printr-o statură gigantică și un scut masiv din bronz; al doilea, Aiax din Locrida (sau Aiax cel Mic), fiul lui Oileu, este faimos pentru iuțeala sa și pentru sfârșitul tragic provocat de mânia zeilor după profanarea templului Atenei.
• Amphilochus — Erou și profet din mitologia greacă, fiul lui Amphiaraus și al Eriphylei, participant la expediția Epigonilor împotriva Tebei și la Războiul Troian. Posedând darul profeției moștenit de la tatăl său, el este considerat fondatorul legendar al cetății Amphilochian Argos și al oracolului din Mallus (Cilicia), fiind venerat ca erou vindecător în lumea antică.
• Andraemon — Numele mai multor personaje din mitologia greacă clasică, cel mai cunoscut fiind regele Etoliei, soțul Gorgăi și tatăl lui Thoas (erou care a condus etolienii în Războiul Troian). În context literar și structural, această entitate mitologică întruchipează dinastia regală arhaică și legăturile genealogice complexe folosite de poeții antici (precum Homer) pentru a stabili legitimitatea teritorială și alianțele războinice.
• antenor — Personaj legendar din mitologia greacă, sfetnic troian înțelept în timpul Războiului Troian, recunoscut pentru poziția sa moderată și încercările de a obține pacea prin restituirea Elenei către greci. După căderea Troiei, tradiția îi atribuie salvarea datorită ospitalității arătate față de solii eleni și întemeierea unor orașe în nordul Italiei (cum ar fi Padova). În sens antonomastic rar, numele poate descrie un sfetnic prudent sau un negociator de pace.
• Antilochus — Prinț legendar al Pylosului în mitologia greacă, fiu al regelui Nestor și al Anaxibiei, recunoscut pentru vitejia, frumusețea și rapiditatea sa în timpul Războiului Troian. În sens structural și narativ, reprezintă arhetipul prietenului devotat și al războinicului loial, sacrificându-și propria viață pentru a-și salva tatăl atacat de Memnon, regele etiopienilor, faptele sale fiind celebrate în epopeile homerice.
• antiloh — Variantă fonetică adaptată în limba română pentru Antilochus, erou mitologic grec, fiul regelui Nestor al Pylosului, participant brav la Războiul Troian; în sens structural și literar, personaj legendar care întruchipează loialitatea absolută și pietatea filială prin sacrificiul propriei vieți pentru a-și salva tatăl. Este recunoscut în poemele homerice ca fiind cel mai rapid alergător și un prieten intim al lui Ahile.
• Astianax — Nume propriu de origine greacă intrat în cultura universală prin Astianax (sau Scamandrios), fiul legendar al eroului troian Hector și al Andromacăi, ucis cu cruzime de greci (aruncat de pe zidurile Troiei) după căderea cetății pentru a preveni răzbunarea neamului său; în zoologie (scris cu minusculă), reprezintă un gen de pești dulcicoli (Astyanax) din familia Characidae, răspândiți în America Centrală și de Sud.
• astyanax — Personaj legendar din mitologia greacă, fiul prințului troian Hector și al Andromacăi, numit inițial Scamandrios de către tatăl său, dar supranumit Astyanax („stăpânul orașului”) de poporul din Troia. Soarta sa tragică este strâns legată de căderea cetății, fiind aruncat de pe zidurile înalte ale Troiei de către învingătorii greci (adesea atribuit lui Neoptolem sau Odiseu) pentru a preveni o eventuală răzbunare a dinastiei lui Priam, devenind un simbol universal al inocenței distruse de război.
• atridae — Denumire colectivă folosită pentru a-i desemna pe Atrizi, respectiv pe descendenții regelui Atreus din Micene, cei mai cunoscuți fiind frații Agamemnon și Menelaie, conducători de seamă în Războiul Troian. În sens literar și structural, termenul evocă un întreg neam tragic din mitologia greacă, marcat de blesteme ereditare, crime de răzbunare și conflicte dinastice profunde reflectate în marile tragedii antice.