#adiafor
- adiafor — Care este indiferent din punct de vedere moral ori religios; fapt, acțiune sau element care nu este nici bun, nici rău, nefiind nici ordonat, nici interzis de vreo lege sacră ori normă etică. În sens istoric și structural, conceptul provine din stoicismul grecesc și descrie aspectele exterioare ale vieții care nu influențează în mod direct virtutea sau mântuirea sufletului.
- adiaforetic — Care reduce, oprește, blochează sau previne secreția sudorală (transpirația) a organismului. Ca substantiv neutru, desemnează un agent medicamentos, o substanță chimică ori un remediu terapeutic preparat structural pentru a diminua activitatea glandelor sudoripare ecrine și apocrine, fiind utilizat clinic în managementul hiperhidrozei.
- adiaforeză — Stare patologică caracterizată prin absența totală sau diminuarea severă, congenitală ori dobândită, a secreției sudorale (transpirației). Acest fenomen clinic structural perturbă termoreglarea normală a organismului, expunând pacientul la riscuri majore de supraîncălzire corporală (hipertermie) și insolație în condiții de temperaturi ambientale crescute.
- adiaforie — Stare de indiferență spirituală, detașare completă sau neutralitate morală față de lucrurile din lumea exterioară; în filozofia stoică, desemnează atitudinea față de aspectele considerate 'adiafora' (lucruri indiferente, care nu sunt nici bune, nici rele în sine, cum ar fi bogăția sau boala). Acest termen structural definește o poziție de neutralitate axiologică și apatie rațională.
- adiaforisi — Formă verbală arhaică sau livrescă însemnând a deveni indiferent, a manifesta adiaforie ori a manifesta nepăsare și detașare completă față de reguli, dogme sau evenimente exterioare. Acest termen structural se întâlnește în traduceri vechi de texte filozofice sau religioase, desemnând actul conștient de anulare a atașamentului emoțional sau dogmatic.
- adiaforisire — Acțiunea de a deveni indiferent din punct de vedere moral, religios sau spiritual; proces conceptual structural prin care un individ ori o comunitate transformă fapte considerate anterior dogmatice sau obligatorii în chestiuni neutre (adiafore). Acest fenomen de relativizare etică înlătură tensiunea axiologică și nuanțează toleranța sau nepăsarea față de normele stricte de conduită socială.
- adiaforisit — Care a devenit indiferent din punct de vedere moral sau spiritual; fapt, obicei sau individ trecut printr-un proces de adiaforisire, fiind considerat acum lipsit de implicații de merit etic sau vinovăție. În sens larg, descrie starea unui concept neutralizat structural, despoiat de încărcătura sa dogmatică anterioară și privit cu detașare obiectivă.