#adolescent

• adolescent — Persoană aflată la vârsta adolescenței, o perioadă de tranziție biologică, psihologică și socială cuprinsă între pubertate și maturitate (vârsta adultă); tânăr sau tânără caracterizat prin transformări profunde de personalitate și fizice. Ca adjectiv, descrie trăsături, comportamente ori manifestări specifice acestei etape de dezvoltare umane.
• adolescentă — Persoană de sex feminin aflată la vârsta adolescenței, etapă de tranziție biologică, cognitivă și socială cuprinsă între pubertate și maturitate; tânără caracterizată prin transformări identitare profunde și dezvoltare fizică accelerată. Ca adjectiv, descrie manifestări, trăsături sau comportamente specifice fetelor aflate în această perioadă de evoluție.
• adolescentin — Privitor la adolescență sau la adolescenți; caracteristic, propriu sau specific vârstei tinere, manifestărilor, mentalității și sensibilității din această perioadă a vieții. În critică literară și artă, termenul descrie adesea o operă, un stil sau un spirit marcat de idealism, rebeliune, pasiune intensă și căutarea propriei identități structurale.
• adolescentinism — Atitudine, comportament sau mentalitate specifică adolescenților, caracterizată prin imaturitate, impulsivitate, idealism naiv, teribilism sau instabilitate emoțională; manifestare a unui spirit rebel sau nonconformist prelungit uneori dincolo de limitele firești ale vârstei tinere. În sens critic, termenul descrie refuzul structural de asumare a responsabilităților vieții adulte.
• adolescentism — Variantă sau sinonim pentru adolescentinism; ansamblu de caracteristici comportamentale, stări afective și tipare de gândire specifice vârstei adolescenței; tendință de a prelungi manifestările juvenile în comportamentul adult. În lingvistică, poate desemna utilizarea abuzivă a jargonului sau a argoului specific tinerilor în discursul public standard.
• băetan — Băiat mare, bine dezvoltat fizic, aflat la vârsta adolescenței sau a tinereții timpurii; flăcăiandru sau tinerel voinic. Termenul este utilizat în limbajul colocvial și în literatura realistă pentru a descrie un băiat aflat în perioada de tranziție spre maturitate, manifestând adesea energie și o constituție robustă.
• băetană — Fată mare, bine dezvoltată, aflată la vârsta adolescenței sau a primei tinereți; codană voinică sau fetică înaltă. Termenul este o formă feminină rară, utilizată colocvial în anumite zone pentru a scoate în evidență statura robustă ori comportamentul energic al unei tinere în plină creștere.
• băețandru — Formă regională sau grafie veche pentru substantivul 'băiețandru'; băiat aflat la vârsta adolescenței, flăcăiandru sau tinerel gata de muncă. Cuvântul descrie o persoană de sex masculin în plină dezvoltare fizică și morală, aflată la granița dintre copilărie și maturitate, fiind utilizat frecvent în proza scurtă și schițele rurale de epocă.
• băețoi — Formă augmentativă și regională pentru un băiat mare, înalt, robust și bine dezvoltat fizic; flăcău voinic sau tinerel puternic. Termenul se utilizează adesea în limbajul familial sau colocvial pentru a evidenția cu mândrie ori cu o ușoară ironie constituția viguroasă a unui adolescent aflat în plin puseu de creștere.
• băicăiandru — Formă regională și afectivă rară, utilizată ca variantă expresivă pentru „băiețandru”; băiat aflat la vârsta pubertății sau a adolescenței, mai măricel ca statură sau vârstă, dar încă neconsiderat flăcău. Termenul poartă o puternică nuanță familiar-afectivă în graiurile din sudul sau estul țării, descriind un copil aflat în perioada de tranziție spre maturitate.
• băietan — Băiat mare, bine dezvoltat fizic, aflat la vârsta adolescenței sau a primei tinereți; băiețandru sau flăcău zdravăn. Termenul poartă adesea o nuanță afectuoasă sau, dimpotrivă, ușor ironică, fiind folosit în vorbirea curentă pentru a scoate în evidență creșterea rapidă ori comportamentul energic și uneori impulsiv al unui tânăr.
• băietană — Termen regional sau arhaic folosit rar ca corespondent feminin pentru 'băietan', desemnând o fată mare, voinică, bine dezvoltată fizic, aflată la vârsta adolescenței sau a primei tinereți. În anumite contexte etno-lingvistice, cuvântul capătă o nuanță afectuoasă sau descrie o fată cu un comportament băiețos, energic și hotărât, implicată activ în muncile gospodăriei tradiționale.
• băiețandru — Băiat aflat la vârsta pubertății sau a primei adolescențe, aflat în perioada de trecere de la copilărie spre tinerețe; flăcăuandru. Termenul combină nuanțe hipocoristice cu cele descriptive, evidențiind statura în creștere, stângăcia specifică vârstei și energia debordantă a unui tânăr care începe să își asume primele responsabilități în comunitate.
• băietănime — Masa totală sau colectivitatea formată din băietani; mulțime de băieți mari, adolescenți sau flăcăi adunați laolaltă într-un anumit loc sau într-o comunitate. Termenul este utilizat în limbajul regional sau familiar cu o nuanță ușor ironică sau plină de vitalitate, descriind comportamentul zgomotos, dinamic și plin de energie specific grupurilor mari de tineri aflați la vârsta maturizării.