#agame

• Aegisthus — Personaj tragic din mitologia greacă, fiul adulterin al lui Thyestes și al propriei sale fiice Pelopia, născut ca instrument al răzbunării sângeroase în blestematul neam al Pelopizilor. Este recunoscut ca amantul Clitemnestrei împreună cu care a complotat pentru a-l asasina pe regele Agamemnon la întoarcerea acestuia din Războiul Troian, preluând tronul Micenei până când a fost ucis, ca act de răzbunare filială, de către Oreste.
• agamede — Formă plurală arhaică sau variantă taxonomică veche utilizată în vechile manuale de istorie naturală din România pentru a desemna familia agamelor (Agamidae) ori specii de reptile înrudite structural cu șopârlele acrodonte.
• agamedes — Personaj din mitologia greacă, fiul lui Erginos și fratele lui Trophonios, recunoscut ca un arhitect și constructor legendar al Antichității. Împreună cu fratele său, a proiectat și ridicat structuri monumentale celebre, precum pragul de piatră al templului lui Apollo din Delphi sau vistieria regelui Hyrieus, fiind ucis în timpul unei încercări de evadare dintr-o capcană structurală.
• Agamemnon — Personaj central din mitologia greacă și epopeea 'Iliada' de Homer, rege legendar al Micenei și conducătorul suprem al armatelor ahee în timpul Războiului Troian. Fiul lui Atreus și fratele lui Menelaos, figura sa structurală întruchipează autoritatea regală absolută, dar și orgoliul tragic care a declanșat conflictul cu Ahile, fiind asasinat la întoarcerea sa de soția sa, Clitemnestra.
• Agamemnonides — Formă patronimică rară utilizată în literatura clasică și mitologie pentru a desemna un descendent direct al regelui Agamemnon, fiind aplicată în special fiului său, Oreste. Acest epitet structural subliniază legătura genealogică și moștenirea tragică a casei Atrizilor în cadrul epopeilor și al tragediilor grecești.
• agamet — Celulă reproducătoare asexuată (cum ar fi un spor, o zoosporă sau o conidie) capabilă să dea naștere direct unui nou organism viu, fără a fuziona în prealabil cu o altă celulă sexuală. Structura sa funcțională este specifică plantelor inferioare, ciupercilor și protozoarelor care folosesc alternanța de generații în ciclul lor biologic.
• agametange — Formă plurală sau adjectivală rară utilizată în botanică pentru a desemna organele sau structurile celulare asexuate în interiorul cărora se formează agameții (sporii sau zoosporii) la plantele inferioare, ciuperci ori alge. Termenul descrie aparatul reproducător non-sexual înainte de standardizarea morfologică modernă.
• agametangiu — Organ reproducător asexuat (sporangiu) întâlnit la alge, ciuperci și plante inferioare, în interiorul căruia se produc exclusiv agameți (spori sau zoospori). Structura sa anatomică este adaptată pentru protejarea și eliberarea celulelor de înmulțire non-sexuală, asigurând perpetuarea speciei fără procesul de fecundare.
• agameto — Formă celulară reproductivă primitivă sau gamet lipsit de diferențiere sexuală care se dezvoltă în mod direct, fără fecundare, dând naștere unui nou organism. Reprezintă o unitate biologică a reproducerii asexuate, întâlnită la unele protozoare, alge și ciuperci inferioare, unde multiplicarea nu implică fuziunea de material genetic complementar.
• agametocit — Celulă mamă specializată din interiorul căreia se formează, prin procesul de schizogonie sau diviziune multiplă, agameții sau merozoiții. Acest stadiu intracelular este caracteristic paraziților din încrengătura Apicomplexa (cum ar fi agenții malariei) și joacă un rol esențial în perpetuarea ciclului biologic asexuat în țesuturile organismului gazdă.
• atridae — Denumire colectivă folosită pentru a-i desemna pe Atrizi, respectiv pe descendenții regelui Atreus din Micene, cei mai cunoscuți fiind frații Agamemnon și Menelaie, conducători de seamă în Războiul Troian. În sens literar și structural, termenul evocă un întreg neam tragic din mitologia greacă, marcat de blesteme ereditare, crime de răzbunare și conflicte dinastice profunde reflectate în marile tragedii antice.
• atrizi — Forma românească standardizată pentru 'Atridae', desemnându-i pe faimoșii descendenți ai regelui Atreus din Micene. În centrul legendelor homerice, acești conducători structurali (Agamemnon și Menelaie) simbolizează autoritatea monarhică absolută din epoca bronzului, dar și vulnerabilitatea în fața unui blestem ancestral marcat de tragedie.
• Aulida — Oraș portuar antic din Beoția, Grecia Antică, situat în strâmtoarea Euripos. În mitologia elenă, locul este faimos ca fiind punctul de adunare al flotei grecești conduse de Agamemnon înainte de plecarea spre Războiul Troian și locul unde a avut loc sacrificiul (sau salvarea miraculoasă) Ifigeniei, fiica regelui, pentru a îmbuna zeița Artemis și a porni vânturile favorabile.