#alcool

• alcoometru — Formă simplificată sau variantă ortografică pentru alcoolmetru ori alcoolimetru; instrument gradat folosit pentru măsurarea densității amestecurilor de apă și alcool etilic, indicând direct concentrația volumetrică de etanol (gradele alcoolice). Este utilizat pe scară largă în producția industrială și artizanală de băuturi spirtoase pentru monitorizarea proceselor de distilare.
• alcoxid — Compus organic ionic format prin înlocuirea atomului de hidrogen din gruparea hidroxil (-OH) a unui alcool cu un cation metalic (de regulă de sodiu, potasiu sau alt metal alcalin). Alcoxizii sunt baze extrem de puternice și nucleofili excelenți, fiind utilizați masiv în sinteza organică ca reactivi sau catalizatori în reacții de substituție, eliminare sau condensare.
• aldehidă — Compus organic care conține în molecula sa o grupare funcțională carbonil învecinată cu un atom de hidrogen (gruparea formil, -CHO), situată obligatoriu la capătul unei catene de atomi de carbon. Aldehidele se obțin industrial sau în laborator prin dehidrogenarea ori oxidarea controlată a alcoolilor primari și sunt utilizate pe scară largă în sinteza chimică, industria parfumurilor și producția de dezinfectanți.
• amilic — Care aparține radicalului amil sau derivă din acesta; care se referă la compușii organici ce conțin catene de cinci atomi de carbon. Cel mai frecvent, termenul este întâlnit în sintagma 'alcool amilic', o grupă de alcooli izomeri cu miros pătrunzător și toxic, utilizați pe scară largă în industrie ca solvenți, extractanți sau materie primă pentru producerea de esteri aromatici și mase plastice.
• aminoalcool — Compus organic cu funcțiune mixtă, în a cărui moleculă se găsesc concomitent o grupare amino (-NH2) și o grupare hidroxil (-OH) legate de o catenă hidrocarbonată. Acești compuși structurali, cunoscuți și sub denumirea de alcanolamine (cum sunt etanolamina sau colina), au un puternic caracter bazic și sunt intermediari esențiali în sinteza medicamentelor, a detergenților, a emulgatorilor și în metabolismul lipidelor din membranele celulare.
• anidru — Care nu conține apă; substanță chimică, solvent sau compus din structura căruia a fost eliminată complet apa liberă ori apa de cristalizare prin procese termice sau chimice. În domeniul tehnic și farmaceutic, starea anidră garantează puritatea ridicată a reactivilor și previne reacțiile secundare de hidroliză în timpul stocării sau al proceselor de producție de mare precizie.
• aniset — Băutură alcoolică dulce, limpede și puternic aromată, preparată prin distilarea sau macerarea semințelor de anason (anis) în alcool rafinat, cu adaos de zahăr. Originară din bazinul mediteraneean, această licoare digestivă se caracterizează prin efectul de opalescență (albire) atunci când este amestecată cu apă rece, fiind o rudă apropiată a pastisului, ouzo-ului sau sambucăi.
• antiseptic — Care distruge sau oprește dezvoltarea bacteriilor și a altor microorganisme patogene de pe țesuturile vii; substanță chimică utilizată pentru prevenirea infecțiilor cutanate ori mucoase. Spre deosebire de dezinfectantele industriale, un antiseptic are o toxicitate redusă, fiind sigur pentru utilizarea pe răni deschise, arsuri, cavitatea bucală sau tegumente, exemple clasice incluzând alcoolul sanitar, iodul și apa oxigenată.
• apă de colonia — Variantă ortografică parțial adaptată sau colocvială a sintagmei standard 'apă de colonie'; produs cosmetic lichid parfumat alcătuit structural dintr-o soluție slabă de alcool (de regulă între șaptezeci și optzeci de grade) în care sunt dizolvate uleiuri eterice aromate aromatice, utilizat în mod tradițional pentru revigorare și parfumare după bărbierit ori îmbăiere.
• arak — O băutură alcoolică distilată tradițională, incoloră și nesedimentată, aromată cu anason, extrem de populară în țările din Orientul Mijlociu și în bazinul mediteraneean (cum ar fi Liban, Siria, Iordania). Este obținută de obicei prin tripla distilare a mustului de struguri fermentat și se consumă diluată cu apă rece și gheață, moment în care băutura capătă un aspect alb-lăptos specific datorită precipitării uleiurilor de anason (efectul luche).
• areometru — Instrument de măsură format dintr-un tub de sticlă etanș, prevăzut la partea inferioară cu un rezervor cu plumb sau mercur pentru lestare și la partea superioară cu o tijă gradată subțire, utilizat pentru determinarea directă a densității sau a greutății specifice a unui lichid. În sens structural, funcționarea sa se bazează pe scufundarea verticală variabilă în fluid în funcție de densitatea acestuia, nivelul până la care se afundă tija indicând valoarea căutată pe scară.
• Bacchus a noyé plus d'hommes que Neptune — Adagiu celebru de origine franceză care se traduce literar prin 'Bacchus a înecat mai mulți oameni decât Neptun'. Utilizat ca avertisment moralizator, aforismul folosește o antiteză mitologică puternică între zeul vinului (Bacchus) și cel al mărilor (Neptun) pentru a sublinia că alcoolismul și excesul de băutură provoacă mult mai multe victime, distrugeri de vieți și tragedii umane decât catastrofele maritime sau naufragiile naturale.