#alcool

• abstinent — Persoană (bărbat) care se abține în mod voluntar și deliberat de la satisfacerea unor nevoi, plăceri sau impulsuri fizice, în special de la consumul de băuturi alcoolice, substanțe psihoactive sau de la raporturi sexuale; (ca adjectiv) care denotă o atitudine de auto-restricție conștientă, cumpătare extremă sau moderație riguroasă în comportamentul cotidian.
• abțigui — A se înveseli sau a intra într-o stare de ebrietate ușoară ori moderată prin consumul de băuturi alcoolice; a se binedispune la un pahar. Folosit uneori la forma tranzitivă pentru a descrie acțiunea de a îmbăta pe cineva pe furiș sau treptat. Reprezintă un termen pitoresc din argoul românesc, având o conotație mai degrabă comică sau indulgentă decât una severă sau peiorativă.
• abțiguit — Care se află sub influența moderată a băuturilor alcoolice; ușor amețit, vesel sau cherchelit, fără a fi ajuns într-o stare de ebrietate avansată sau incapacitate fizică. Este un termen specific registrului colocvial urban din limba română, utilizat pentru a descrie o stare euforică inofensivă dobândită în contexte sociale relaxate.
• alambic — Aparat sau instalație tradițională utilizată pentru distilarea lichidelor, compus structural dintr-un cazan de fierbere, un capac sau capitel de colectare a vaporilor și un tub de răcire în formă de serpentină; dispozitiv metalic (adesea din cupru) folosit istoric în alchimie și laboratoare, iar în prezent pe scară industrială și gospodărească pentru extragerea uleiurilor esențiale, a parfumurilor și pentru fabricarea băuturilor alcoolice distilate.
• alcohol — Compus organic care conține una sau mai multe grupări hidroxil (-OH) legate de un atom de carbon saturat. În limbajul curent, termenul desemnează etanolul sau alcoolul etilic, o substanță lichidă, volatilă și inflamabilă, obținută prin fermentarea zaharurilor sau prin sinteză chimică, fiind componentul activ din băuturile îmbătătoare și un solvent esențial în industrie și farmacie.
• alcoholic — Ca adjectiv: care se referă la alcool, care conține alcool sau este produs de acțiunea alcoolului. Ca substantiv: persoană care suferă de alcoolism, manifestând o dependență fizică și psihică cronică față de consumul de băuturi alcoolice, caracterizată prin pierderea controlului asupra consumului și episoade severe de sevraj.
• alcoholică — Forma de feminin pentru termenul alcoholic; care conține alcool, se referă la alcool sau este determinat de efectele acestuia. Ca substantiv, desemnează o femeie care suferă de o dependență cronică, fizică și psihologică, față de consumul de băuturi alcoolice, manifestând toleranță crescută și sindrom de sevraj la întreruperea consumului.
• alcoholism — Stare patologică și boală cronică determinată de consumul repetat, abuziv și necontrolat de băuturi alcoolice. Se manifestă printr-o dependență fizică și psihică profundă, perturbări metabolice severe, degradare progresivă a personalității, alterarea funcțiilor cognitive și distrugerea organelor vitale, în special a ficatului și a sistemului nervos central.
• alcoholiza — A supune un organism sau o substanță acțiunii alcoolului; a introduce alcool într-un preparat chimic sau farmaceutic pentru a-i schimba proprietățile sau a-l conserva. La forma reflexivă, semnifică acțiunea unei persoane de a consuma băuturi alcoolice în mod abuziv până la starea de ebrietate sau de îmbibare toxică a organismului.
• alcoholizare — Acțiunea de a (se) alcoholiza și rezultatul ei; procesul prin care un organism este îmbibat cu alcool sau starea patologică rezultată din consumul masiv de etanol. În sens industrial sau de laborator, reprezintă tratarea sau saturarea unui compus, a unei soluții ori a unui țesut organic cu alcool în vederea conservării sau a reacțiilor chimice.
• alcoholizat — Care a fost supus procesului de alcoholizare; impregnat, saturat sau conservat cu ajutorul alcoolului. În context clinic sau social, descrie o persoană care se află sub influența băuturilor alcoolice, manifestând semne evidente de ebrietate, tulburări de coordonare și alterări ale stării de conștiență.
• alconaută — Forma de feminin pentru termenul alconaut; termen argotic, adesea utilizat într-o notă peiorativă sau autoironică, pentru a desemna o femeie care consumă în mod excesiv și frecvent băuturi alcoolice. Expresia face referire indirectă la stările de alterare a realității psiho-comportamentale comparabile cu o desprindere de realitatea cotidiană, mascând deseori tulburări severe de dinamică socială și dependență.
• alcool — Forma ortografică standard și extinsă în limba română pentru alcohol. Compus organic caracterizat prin prezența uneia sau mai multor grupări hidroxil legate de un radical alchil saturat. Reprezintă baza structurală a etanolului utilizat ca antiseptic, solvent industrial general sau ca ingredient psihoactiv major într-o gamă largă de băuturi fermentate ori distilate.
• alcoolat — În chimie, un compus organic obținut prin înlocuirea atomului de hidrogen din gruparea hidroxil a unui alcool cu un atom de metal (alkoxid). În farmacie, termenul desemnează un preparat lichid medicinal obținut prin distilarea alcoolului deasupra unor substanțe aromatice vegetale, folosit ca remediu antiseptic sau aromatizant.
• alcoolemie — Concentrația de alcool pur (etanol) prezentă în sângele unei persoane, exprimată de obicei în grame de alcool la litru de sânge (g/l) sau în miligrame. Reprezintă un indicator toxicologic fundamental utilizat în medicina legală și de către organele de poliție pentru a evalua gradul de intoxicație și capacitatea psiho-motorie a unui individ.
• alcooli — Clasă extinsă de compuși organici în a căror structură moleculară se regăsesc una sau mai multe grupări hidroxil (-OH) legate direct de atomi de carbon hibridizați sp3. Această categorie include o varietate de substanțe cu proprietăți diverse, de la compuși volatili simpli, precum metanolul și etanolul, până la structuri complexe polihydroxilice, utilizați masiv în sinteza chimică, farmacie și industrie.
• alcoolic — Forma grafică standardizat-adaptată în limba română pentru cuvântul alcoholic. Ca adjectiv, descrie un produs care conține etanol sau o manifestare clinică legată de acesta. Ca substantiv, indică o persoană afectată de alcoolism cronic, caracterizată prin dependență compulsivă, distrugere somatică progresivă și alterarea comportamentului social.
• alcoolică — Forma de feminin pentru adjectivul sau substantivul alcoolic; care conține alcool, se referă la alcool sau este indus de consumul acestuia. Ca substantiv, desemnează o persoană de sex feminin care suferă de o dependență cronică și compulsivă față de etanol, manifestând toleranță crescută și simptome severe de sevraj la întreruperea consumului.
• alcoolimetrie — Metodă tehnică și ansamblu de operații utilizate pentru determinarea concentrației de alcool etilic dintr-un amestec hidroalcoolic sau dintr-o băutură. Procesul se bazează pe măsurarea densității lichidului cu ajutorul unui alcoolmetru sau prin metode refractometrice și picnometrice de precizie, fiind esențial în controlul calității industriale și în stabilirea taxelor vamale.
• alcoolism — Forma ortografică standard în limba română pentru alcoholism; stare patologică și boală cronică determinată de consumul repetat, abuziv și necontrolat de băuturi alcoolice. Această afecțiune se manifestă printr-o dependență fizică și psihică profundă față de etanol, ducând la alterări metabolice, degradarea progresivă a personalității și distrugerea organelor vitale, în special a ficatului și a sistemului nervos.