#alfabet

• analfabetism — Stare sau caracteristică a unei persoane ori a unei populații care nu știe să citească și să scrie; neștiință de carte. Reprezintă un indicator social și economic major utilizat la nivel mondial pentru a măsura gradul de dezvoltare și accesul la educație dintr-o regiune. În societatea modernă, termenul s-a extins structural pentru a defini deficiențe de adaptare în domenii complexe, cum ar fi analfabetismul funcțional, cel digital sau cel științific.
• analfabetizm — Variantă grafică sau ortografică învechită (ori eroare reziduală de tipar) pentru termenul standard 'analfabetism', întâlnită uneori în documentele administrative sau în publicațiile de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Desemnează starea sau caracteristica unei populații neștiutoare de carte, reflectând o perioadă în care scrierea sufixului hibrid era influențată de normele altor limbi europene.
• arabic — Care aparține arabilor, Arabiei sau culturii și limbii acestora; specific civilizației dezvoltate în Orientul Mijlociu și nordul Africii. În sens lingvistic, termenul descrie o limbă semitică majoră, vorbită de sute de milioane de oameni și utilizată ca limbă liturgică a islamului, caracterizată printr-un sistem de scriere de la dreapta la stânga și o structură bazată pe rădăcini triconsonantice.
• aramaic — Care aparține regiunii antice Aram, populației arameilor sau culturii și limbii acestora. În sens lingvistic, termenul descrie o limbă semitică de nord-vest (limba arameică, substantivată ca 'aramaica'), utilizată istoric drept lingua franca a marilor imperii din Orientul Apropiat (Asirian, Babilonian, Persan), faimoasă pentru utilizarea sa pe scară largă în antichitate și ca limbă maternă vorbită de Iisus Hristos.
• arameic — Care aparține vechiului popor semitic al arameilor, regiunii istorice Aram din Orientul Apropiat sau limbii vorbite de aceștia. În sens lingvistic, reprezintă norma principală curentă din limba română (conform DOOM) pentru a descrie limba arameică (substantivată ca 'arameica'), un idiom din grupul limbilor semitice de nord-vest care a servit drept lingua franca a marilor imperii orientale în antichitate și a fost vorbită ca limbă maternă de Iisus Hristos.
• avgust — Formă regională, arhaică sau chirilică veche folosită în graiurile românești pentru denumirea lunii august, a opta lună a anului în calendarul gregorian; provine etimologic din numele împăratului roman Caesar Augustus. Pe teren românesc, varianta a circulat masiv în textele religioase și cronicile medievale scrise în limba slavonă sau cu alfabet chirilic, fiind păstrată astăzi sporadic în graiul bătrânilor din anumite zone rurale.
• Avgustin — Formă arhaică, bisericească sau regională pentru prenumele masculin Augustin, de origine latină, însemnând 'maiestuos', 'venerabil' sau 'sfânt'; este direct corelat cu numele împăratului Caesar Augustus și al Sfântului Augustin, unul dintre cei mai importanți teologi ai creștinismului. Pe teren românesc, varianta cu sunetul 'v' a circulat masiv în manuscrisele medievale și în comunitățile ortodoxe sub influența traducerilor slavo-bisericești și grecești, fiind întâlnită astăzi sporadic ca nume de familie sau prenume rar.
• azbuche — Formă populară arhaică, variantă regională sau locuțiune nominală utilizată istoric în limba română pentru a desemna abecedarul, alfabetul chirilic vechi sau primele noțiuni elementare ale învățăturii de carte. Termenul s-a format structural prin contopirea numelor primelor două litere ale alfabetului slavo-chirilic, 'az' (A) și 'buche' (B), păstrând în text o conotație culturală profundă legată de începuturile școlii și de efortul primar de alfabetizare din comunitățile tradiționale.
• azbucoavnă — Manual elementar arhaic utilizat în trecut în școlile mănăstirești și bisericești din țările române pentru învățarea alfabetului chirilic și deprinderea cititului în limba slavonă sau română; abecedar vechi. Acest text didactic reunea într-o structură simplă slovele tradiționale, rugăciuni de bază și fragmente din scriptură, servind ca pilon fundamental în procesul delicat de alfabetizare și educare primară a copiilor înainte de apariția manualelor moderne.
• azeră — Limba oficială de stat a Republicii Azerbaidjan, aparținând ramurii oghuze a familiei de limbi turcice; femeie care face parte din acest popor. Ca adjectiv la forma feminină, califică o instituție, o tradiție culturală, o operă literară ori o caracteristică structurală specifică societății azere, manifestând trăsături rafinate ce reflectă o sinteză unică între influențele persane, rusești și caucaziene native.