#almaș

• adalmaș — Obicei tradițional românesc constând în oferirea unei cinste (de regulă băutură sau mâncare) de către cumpărător vânzătorului și martorilor, pentru a pecetlui și a sărbători încheierea unei tranzacții comerciale (în special vânzarea de animale sau pământ); cinstea oferită în această ocazie. Acest ritual structural are valoare simbolică de confirmare socială a târgului, marcând obligativitatea contractului nescris.
• Aleuș — Sat component al comunei Halmășd, situat la limita vestică a județului Sălaj, în regiunea istorică Transilvania din nord-vestul României. Localitatea, atestată documentar pentru prima dată în anul 1355 sub numele de Elia, se află într-o zonă deluroasă pitorească situată la o distanță de aproximativ 19 kilometri de orașul Șimleu Silvaniei.
• almas — Termen preluat din limbile orientale (din turcă sau arabă - 'almas' / 'almás') folosit în trecut sau în mod comparativ pentru a denumi diamantul ori o piatră nestemată de o duritate și strălucire excepțională; în geografie, reprezintă o variantă grafică fără diacritice pentru 'Almaș', un râu și o regiune istorică din Transilvania (România), bogată în vestigii arheologice și tradiții populare.
• Almaș-Agrij — Denumirea unei unități de relief complexe din nord-vestul Transilvaniei (România), reprezentând Depresiunea Almaș-Agrij sau sectorul depresionar delimitat de văile râurilor Almaș și Agrij din județul Sălaj. Această zonă de contact între Munții Apuseni și Podișul Someșan este recunoscută pentru peisajul său colinar, rețeaua hidrografică densă și vestigiile istorice romane și medievale.
• Almășanu — Nume de familie românesc de origine toponimică, utilizat pentru a desemna o persoană originară dintr-una dintre localitățile sau regiunile numite Almaș ori Almașu. Acest patronimic reflectă migrațiile istorice interne ale populației rurale din Transilvania și Banat și este purtat de personalități din diverse domenii culturale și științifice.
• Almașu — Numele unei comune și al satului de reședință omonim din județul Sălaj, Transilvania, România. Localitatea este situată pe valea râului Almaș și este atestată istoric încă din Evul Mediu, fiind recunoscută pentru ruinele cetății medievale de piatră din apropiere și pentru conservarea elementelor de arhitectură rurală tradițională și folclor.
• Almașu Mare — Numele unei comune și al satului de reședință omonim din județul Alba, Transilvania, România, situat în Munții Metaliferi. Regiunea este faimoasă din antichitate (perioada daco-romană) pentru exploatările sale miniere bogate în aur și alte metale prețioase, găzduind totodată monumente ale naturii spectaculoase precum Cheile Cibului sau Cheile Glodului și un valoros muzeu etnografic local.
• avalma — În devălmășie, laolaltă, fără o delimitare sau separare clară a bunurilor, proprietăților sau responsabilităților; de-a valma. Folosit istoric în contextul comunităților rurale, termenul descrie modul în care membrii unei colectivități stăpâneau pământurile sau pădurile la comun, înainte de realizarea hotărnicilor sau a partajelor individuale.
• avalmaș — Coproprietar al unui bun (în special pământ, pădure sau pășune) deținut în devălmășie; persoană care stăpânește o proprietate laolaltă cu alții, fără ca partea fiecăruia să fie delimitată în mod concret în teren. Ca adjectiv, termenul descrie un sistem de proprietate, un drept sau un mod de viață bazat pe această formă tradițională de comunitate devălmașă.
• avălmășie — Stare de dezordine totală, amestec haotic, devălmășie sau confuzie generalizată în care lucrurile, ideile sau persoanele sunt îngrămădite fără nicio regulă ori logică. În sens figurat, descrie o agitație tumultuoasă, o viziune încâlcită sau o succesiune rapidă și necontrolată de evenimente ori gânduri care copleșesc capacitatea de percepție a unui individ.
• avaloma — Formă arhaică și rară pentru 'avalma' sau 'de-a valma', însemnând laolaltă, amestecat, claie peste grămadă sau în deplină devălmășie. Termenul este utilizat în textele vechi pentru a descrie o stare de învălmășeală, o aglomerare dezordonată de obiecte ori stăpânirea la comun a unor bunuri de către membrii unei comunități.