#amăgit

• aburit — Starea unui obiect sau a unei suprafețe acoperite de condens umed ori supuse tratamentului cu vapori. În sens figurat, colocvial și argotic, califică o persoană care a fost păcălită, manipulată sau indusă în eroare prin vorbe mieroase, ori un individ care se află într-o stare de confuzie mentală ușoară, amețeală sau naivitate extremă.
• aburitoriu — O variantă adjectivală arhaică și rară, parțial dispărută din uzul modern, utilizată în trecut în textele administrative, juridice sau literare din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Termenul califica un element, un discurs sau o acțiune care avea proprietatea de a aburi, a produce condens ori, în sens figurat, de a induce în eroare, a întuneca judecata și a camufla adevărul prin argumente sofisticate.
• ademenit — Care a fost atras, convins sau indus în eroare prin tertipuri, promisiuni mincinoase sau farmece deosebite; persoană sau animal care a cedat unei momeli ori unei ispite exterioare. În sens larg, descrie starea unui individ a cărui vigilență a fost diminuată de iluzia unui câștig rapid sau a unei satisfacții imediate.
• amăgelnic — Care are însușirea sau tendința de a amăgi, de a induce în eroare ori de a ademeni; înșelător, amăgitor, iluzoriu sau plin de viclenie. În sens structural și literar, termenul descrie un comportament, o promisiune ori un aspect exterior fals care maschează o realitate dezamăgitoare, fiind utilizat frecvent în scrierile morale sau religioase vechi pentru a descrie caracterul trecător al deșertăciunilor lumești.
• amăgelnică — Forma de feminin singular a adjectivului amăgelnic; care are însușirea sau tendința de a amăgi, de a ademeni ori de a induce în eroare. Din punct de vedere structural și sintactic, califică substantive feminine în texte cu caracter arhaic, literar sau poetic, subliniind caracterul înșelător, iluzoriu sau plin de capcane al unei acțiuni, promisiuni sau prezențe feminine.
• amăgiaș — Formă populară veche sau variantă regională rară pentru amăgitor, desemnând un bărbat înșelător, un șarlatan, un potlogar sau o persoană vicleană care folosește vorbe mesteșugite pentru a induce în eroare pe alții. În structura bazelor de date, acest derivat de agent este păstrat ca descriptor istoric fix pentru a asigura maparea corectă a formelor textuale din manuscrisele vechi din zonele rurale.
• amăgit — Care a fost indus în eroare, înșelat, ademenit sau păcălit prin intermediul unor promisiuni false ori aparențe înșelătoare. În sens psihologic, descrie starea unei persoane care a căzut victimă propriilor iluzii sau manipulărilor venite din exterior, resimțind ulterior un sentiment profund de dezamăgire, regret sau amărăciune în momentul confruntării cu realitatea obiectivă.
• amăgitoare — Femeie sau prezență feminină care are însușirea ori tendința de a amăgi, de a ademeni, de a fascina sau de a induce în eroare prin tertipuri, farmece ori promisiuni nesincere. Ca adjectiv, descrie o promisiune, o speranță, o nuanță cromatică sau o imagine exterioară falsă și atrăgătoare care maschează o realitate dezamăgitoare ori periculoasă, fiind un descriptor structural foarte frecvent în opera poetică romantică.
• amăgitor — Care conține o amăgire sau care are însușirea ori tendința de a amăgi, de a induce în eroare, de a ademeni sau de a înșela prin promisiuni false ori aparențe iluzorii. Ca substantiv masculin, desemnează un bărbat înșelător, un impostor sau un seducător viclean care folosește vorbe meșteșugite și argumente manipulative pentru a câștiga încrederea cuiva în scopuri egoiste.
• amăgitoresc — Care este caracteristic unui amăgitor sau unei amăgiri; de natura înșelăciunii, plin de ademeniri specifice sau manifestat în maniera unui diletant viclean. Acest derivat adjectival rar este utilizat contextual în scrierile literare arhaice sau predicile bisericești vechi pentru a descrie comportamentele și aparențele capcană ale lumii profane.
• Amăgitul — Persoană care a fost victima unei înșelăciuni, a unei iluzii deșarte sau a unei promisiuni mincinoase; cel indus în eroare în mod deliberat. În sens mitologic sau folcloric, termenul face referire la individul căzut pradă farmecelor ori jocurilor minții provocate de duhuri necurate sau de entități supranaturale, rămânând într-o stare de rătăcere, melancolie ori confuzie profundă.
• amăgitură — Faptul de a amăgi sau rezultatul acestei acțiuni; amăgire, farsă, înșelăciune de proporții reduse sau iluzie trecătoare. Folosit în textele bisericești vechi și în graiul popular din anumite regiuni, termenul definește adesea deșertăciunea lucrurilor pământești sau o cursă verbală întinsă cu scopul de a ademeni pe cineva.
• amăgulit — Despre o persoană care a fost ademenită, indusă în eroare sau flatată prin cuvinte dulci și promisiuni amăgitoare; păcălit prin lingușire. Înțelesul îmbină sentimentul de mândrie naivă (provocat de laude) cu starea de victimă a unei dezinformări sau a unui vicleșug sentimental.
• amegeu — Variantă fonetică arhaică și regională pentru termenul amăgitor, utilizată istoric în graiurile populare pentru a desemna o persoană care induce în eroare, care amăgește sau înșală încrederea cuiva prin vorbe mieroase ori promisiuni deșarte. De asemenea, cuvântul reflectă particularități de pronunție specifice anumitor subdialecte rurale, unde vocala medială a suferit o închidere sau o modificare sub influența consoanelor învecinate.
• autoamăgit — Care s-a amăgit singur, hrănindu-se cu iluzii deșarte sau acceptând o situație falsă ca fiind adevărată pentru a evita confruntarea cu o realitate dureroasă ori inconfortabilă; cuprins de o minciună de sine dăunătoare sau de o iluzionare persistentă.
• autoiluzionat — Care își creează singur iluzii desarte și refuză să vadă adevărul; aflat într-o stare de amăgire de sine conștientă sau inconștientă cu privire la realitatea faptelor obiective. Termenul descrie o persoană care a căzut victimă propriilor mecanisme defensive de distorsionare a realității sau un sistem de credințe clădit pe premise false acceptate de bunăvoie.