#amfitrion

• Alcmena — Eroină din mitologia greacă, fiica regelui Electryon din Micene, soția lui Amfitrion și mama legendarului semizeu Heracles (Hercule). Conform legendei, Zeus s-a îndrăgostit de ea și a luat chipul soțului ei pentru a o seduce în timp ce acesta era plecat la război, prelungind noaptea de dragoste; Alcmena reprezintă simbolul demnității materne în fața geloziei Herei, figura sa fiind ecranizată și transpusă în numeroase piese de teatru clasice.
• Amfitrion — Gazdă primitoare care oferă mese îmbelșugate și generozitate oaspeților săi; substantivizare a numelui mitologic al regelui Tebei (Amphitryon), popularizată prin comedia lui Molière, unde personajul este recunoscut pentru calitatea ospețelor sale.
• amfitrioniadul — Formă articulată (sau derivat poetic rar) ce trimite la descendența sau ciclul mitologic al lui Amfitrion; în sens livresc, termenul poate evoca patronimul folosit pentru a desemna un fiu sau un descendent direct al lui Amfitrion (cum era numit uneori Hercule / Heracles în poemele epice antice) ori ansamblul scrierilor dramatice inspirate de faimoasa confuzie de identitate din jurul acestui personaj.
• amphitrion — Nume propriu al unui rege mitologic al Tebei, soțul Alcmenei; prin extensie literară, termenul a devenit un substantiv comun ce desemnează o gazdă primitoare, generoasă și amabilă, care oferă o masă îmbelșugată sau organizează o recepție fastuoasă în onoarea oaspeților săi. Acest sens modern provine din comedia omonimă a lui Molière, unde un personaj afirmă că adevăratul Amphitrion este cel la care se cinează.
• amphitruo — Titlul original în limba latină al celebrei comedii scrise de dramaturgul roman Titus Maccius Plautus în secolul al II-lea î.Hr., o piesă de teatru de tip 'fabula palliata' bazată pe mitul grecesc al lui Amfitrion. Lucrarea este recunoscută istoric pentru introducerea elementelor de farsă, a dublurilor identice și a confuziilor identitare generate de intervenția zeilor Jupiter și Mercur în viața muritorilor.
• amphitryon — Ortografia internațională, etimologică și literară a numelui Amfitrion, personaj celebru din mitologia greacă, rege al Tebei și fiu al lui Alcaeus. În contextul studiilor comparative și al literaturii universale, această formă grafică este utilizată pentru a desemna personajul mitic înscenat de dramaturgi precum Plaut, Molière sau Heinrich von Kleist, păstrând legătura directă cu rădăcinile grecești ale numelui.
• amphitryoniades — Nume patronimic rar de origine elenă atribuit legendarului erou Heracles (Hercule), derivat din numele tatălui său pământean adoptiv, regele Amphitryon, deoarece mama sa, Alcmena, era căsătorită cu acesta în momentul conceperii divine a eroului de către Zeus; termenul este utilizat în poezia epică și în textele clasice grecești și latine (precum operele lui Ovidiu sau Virgiliu) ca o formulă solemnă de adresare sau identificare structurală a descendenței eroului.
• anfitrion — Persoană primitoare care primește oaspeți acasă la ea, oferindu-le ospitalitate, masă și distracție; gazdă generoasă care organizează o recepție, un banchet sau un eveniment social. În sens cultural, termenul provine din mitologia greacă, unde Amfitrion (regele Tebei) a devenit simbolul ospitalității rafinate prin intermediul pieselor de teatru scrise de Plaut și Molière.