#amibi

• amibi — Formă de plural atipică, învechită sau variantă grafică neologică utilizată în unele tratate medicale și biologice pentru a desemna amibele (protozoare unicelulare eukaryotic din clasa Rhizopoda) sau pentru a face referire la taxoni microscopici înrudiți structural.
• amibian — Privitor la amibe, de natura amibelor sau provocat de amibe; adjectiv structural ce descrie procesele biologice (locomoție, mișcare), manifestările patologice (infecții, abcese) ori speciile parazitare asociate cu protozoarele din clasa Rhizopoda.
• amibiază — Boală infecțioasă parazitară, endemică în special în regiunile tropicale, provocată de protozoarul Entamoeba histolytica; se manifestă clinic prin ulcerații intestinale severe, diaree muco-sanguinolentă (dizenterie amibiană) și prezintă riscul structural de a genera abcese secundare în ficat, plămâni sau creier prin migrare sistemică.
• amibicid — Substanță chimică sau medicament care distruge amibele, în special formele active ori chistice de Entamoeba histolytica; ca adjectiv, descrie proprietatea farmacologică structurală a unui agent terapeutic capabil să elimine infestația amibiană.
• amibiform — Care are forma, aspectul sau comportamentul structural al unei amibe; termen morfologic utilizat pentru a descrie celulele, coloniile microbiene ori organismele inferioare care prezintă contururi neregulate, schimbătoare și capacitatea de a emite pseudopode.
• amibocid — Variantă ortografică pentru termenul 'amibicid'; substanță chimică sau agent medicamentos cu structură moleculară specifică capabilă să distrugă amibele și paraziții unicelulari încorporați în țesuturile umane sau animale. Acest tip de compus acționează prin inhibarea căilor metabolice vitale ale protozoarelor.
• amoebicid — Care distruge amoebele (amibele), în special specia Entamoeba histolytica, responsabilă de apariția dizenteriei amibiene; medicament, substanță chimică sau agent terapeutic utilizat pentru distrugerea acestor protozoare parazite. În farmacologie, substanțele se împart în amoebicide luminale (active în intestin) și tisulare (active în ficat sau alte organe).
• Anacampseros albissima — Specie de plantă suculentă pitică, perenă, originară din regiunile extrem de aride ale Africii de Sud și Namibiei, clasificată structural sub sinonimul Avonia albissima. Această plantă de colecție este caracterizată prin tulpini subțiri, cilindrice și ramificate, acoperite complet de stipele solzoase, albe și suprapuse, care reflectă radiația solară intensă și protejează micile frunze verzi ascunse dedesubt, producând flori miniaturale de culoare alb-crem.
• Aponogeton dinteri — Specie xerofitică adaptată la medii acvatice temporare din sudul Africii (în special Namibia și regiunile aride învecinate), aparținând genului Aponogeton, caracterizată prin tuberculi rezistenți la secetă și frunze lanceolate ce se dezvoltă rapid în bazinele temporare formate în urma ploilor sezoniere. Este un taxon rar, studiat intens în botanica evoluționistă pentru mecanismele sale unice de supraviețuire în condiții de ariditate extremă.