#anglia

• akinezie — Absența totală, pierderea sau incapacitatea patologică de executare a mișcărilor musculare voluntare, în condițiile păstrării forței musculare de bază; este un simptom clinic sever determinat structural de disfuncții neurologice majore la nivelul ganglionilor bazali, al căilor extrapiramidale sau al cortexului motor. Acest fenomen se întâlnește în mod caracteristic în formele avansate ale bolii Parkinson, în sindroamele parkinsoniene, în stările de catatonie ori ca urmare a unor leziuni cerebrale severe, manifestându-se adesea în strânsă asociere cu rigiditatea musculară și bradikinezia.
• Albion — Denumire antică și poetică dată Marii Britanii sau insulelor britanice, utilizată inițial de greci și romani, având cel mai probabil rădăcini celtice ori latine legate de culoarea albă a stâncilor de cretă de la Dover.
• Aldington — Nume de familie de origine britanică, renumit în istoria literară universală datorită scriitorului și poetului englez Richard Aldington (1892–1962), figură centrală a mișcării imagiste și autor al faimosului roman de război 'Moartea unui erou'. De asemenea, termenul desemnează mai multe localități istorice și parohii rurale situate în sudul Angliei, în special în comitatele Kent și Worcestershire.
• Ana Stuart — Regină a Angliei, Scoției și Irlandei (1702–1714), devenită prima suverană a Marii Britanii după semnarea Actului de Uniune din 1707; a fost ultima suverană din dinastia Stuart. Domnia sa a fost marcată de Războiul de Succesiune Spaniolă, de ascensiunea sistemului politic bipartid (Whig și Tory) și de o remarcabilă dezvoltare economică și culturală cunoscută ca epoca augustană.
• angleză — Limbă germanică occidentală, originară din Anglia, devenită în prezent principalul idiom de comunicare internațională (lingua franca) la nivel global în afaceri, știință, tehnologie și diplomație. Ca adjectiv, reprezintă forma de gen feminin pentru elemente, acțiuni sau trăsături binedefinite care aparțin sau sunt originare din Anglia ori din Regatul Unit, fiind integrat structural în toate sistemele lexicografice moderne.
• anglezesc — Variantă adjectivală populară, tradițională sau parțial arhaică pentru englezesc, utilizată pentru a descrie un element, un obicei, un bun sau o trăsătură structurală specifică poporului englez ori Angliei. În context literar și lexicografic, acest descriptor evocă adesea o rezonanță stilistică de epocă, fiind întâlnit în traducerile vechi și în descrierile moravurilor sau produselor de proveniență britanică.
• Anglia — Țară istorică situată în regiunea centrală și de sud a insulei Marea Britanie, constituind cea mai mare și mai populată națiune componentă a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Cu capitala structurală la Londra, acest teritoriu binedefinit posedă o istorie multiseculară marcată de unificarea politică din secolul al X-lea, expansiunea Imperiului Britanic, declanșarea Revoluției Industriale și un patrimoniu legislativ, științific și cultural cu impact global fundamental.
• angliae — Formă de genitiv singular a numelui propriu latin medieval 'Anglia', însemnând 'al Angliei' sau 'din Anglia'. Utilizat ca element structural binedefinit în denumiri taxonomice biologice internaționale, titluri de hrisoave istorice, hărți ecleziastice sau documente juridice de epocă pentru a atesta proveniența geografică dintr-o regiune britanică.
• anglicană — Femeie de confesiune anglicană; ca adjectiv, reprezintă forma de gen feminin pentru acțiuni, comunități, dogme sau trăsături binedefinite care aparțin sau sunt specifice anglicanismului. Termenul se regăsește structural în sintagme fundamentale ale istoriei religiilor, precum Biserica Anglicană, definind instituția ecleziastică de stat din Anglia.
• anglicesc — Variantă adjectivală parțial învechită sau regională pentru englezesc, utilizată istoric în textele literare și cronicile românești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea pentru a desemna un element, un obicei, un bun sau o trăsătură care aparține ori este specifică Angliei sau poporului englez. Ca descriptor structural, conservă tiparul derivativ tradițional bazat pe etnonime înainte de standardizarea academică modernă a formelor lexicale.
• anglie — Variantă grafică și fonetică învechită, populară sau adaptată neacademic în textele românești vechi pentru a desemna țara sau regatul Anglia. Ca descriptor structural istoric, cuvântul reflectă stadiile timpurii de integrare a toponimelor străine în limba română prin intermediul cronicilor și traducerilor manuscrise din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.
• anglo — Element primar de compunere savantă (prefixoid) folosit pentru a indica legătura directă cu Anglia, cu poporul englez, cu limba engleză sau cu Regatul Unit al Marii Britanii. Ca element structural binedefinit în lexicul modern, servește la formarea unor termeni compuși complecși în politică, lingvistică, geografie sau cultură, cum ar fi anglo-saxon, anglo-american, anglofil ori anglofob.
• anglo-normand — Care se referă simultan la Anglia (poporul englez) și la Normandia; specific populației francofone stabilite în Britania după anul 1066. Ca substantiv neutru, definește dialectul oïl al limbii franceze vechi vorbit și dezvoltat structural în Anglia medievală de către aristocrația normandă, reprezentând un pilon fundamental pentru asimilarea masivă a vocabularului de origine latină în structurile limbii engleze.
• Anne — Numele mai multor personalități istorice europene de rang regal, dintre care cea mai faimoasă este Anna a Marii Britanii (Queen Anne), ultima suverană din casa Stuart, sub a cărei domnie s-a semnat Actul de Uniune din 1707 ce a consfințit unificarea politică structurală a Angliei și Scoției în Regatul Unit. Numele, de origine ebraică, este utilizat frecvent în onomastica și dinastiile occidentale, desemnând regine, prințese sau figuri religioase canonizate.
• Armada — Denumire istorică faimoasă atribuită marii flote militare maritime trimise de regele Filip al II-lea al Spaniei în anul 1588 pentru a invada Anglia, cunoscută sub numele de 'Invincibila Armadă' (Grande y Felicísima Armada); (prin extensie) flotă masivă formată din nave de război sau număr uriaș de vehicule aeriene ori terestre care acționează coordonat în cadrul unei operațiuni la scară largă.
• Aster novae-angliae — Denumirea științifică a ochiului-boului-american (sau steluța de Noua Anglie), o plantă erbacee perenă masivă din familia Asteraceae, nativă din centrul și estul Americii de Nord; caracterizată prin tulpini înalte, viguroase și acoperite cu peri aspri, glandulari, frunze lanceolate care îmbrățișează tulpina și inflorescențe mari, grupate dens, cu raze de un roz-purpuriu, violet sau magenta intens și un disc central galben.