#areal

• adevăreală — Formă substantivală regională sau arhaică pentru conceptul de adevăr, reprezentând starea a ceea ce este real, autentic sau conform cu faptele. În anumite contexte populare sau argotice moderne, termenul este utilizat colocvial pentru a desemna o stare de maximă autenticitate, o confirmare zgomotoasă a realității ori o calitate excepțională, structural superioară, a unui obiect sau a unei situații.
• agădăire — Acțiunea de a agădăi și rezultatul ei; procesul de a hoinări, de a umbla de colo-colo fără o țintă precisă sau de a tândăli înainte de începerea unei activități. Reprezintă manifestarea unei stări de lenevie, ezitare sau indolență, fiind o formă nominalizată utilizată exclusiv în graiurile populare ale anumitor regiuni rurale din România pentru a descrie pierderea timpului sau temporizarea nejustificată a unei acțiuni.
• alândurișe — Termen abstract rarisim, regional sau arhaic utilizat în vechi graiuri locale pentru a descrie o rătăcire, o stare de confuzie spirituală, o hoinăreală fără țintă ori o acțiune făcută în mod dezordonat (de-a-ndouălea). În anumite texte populare izolate, cuvântul sugera o deviere de la drumul drept sau o comportare bizară, excentrică.
• alogism — Atitudine filozofică, curent sau procedeu artistic care neagă rolul gândirii logice și al rațiunii în cunoaștere, considerând că adevărul absolut poate fi abordat doar prin intuiție, credință sau trăire mistică. În avangarda literară (cum ar fi dadaismul sau suprarealismul), reprezintă o tehnică intenționată de spargere a conexiunilor sintactice și logice firești pentru a elibera subconștientul.
• amăreală — Senzație gustativă neplăcută de amar resimțită în gură, provocată de tulburări gastrice, afecțiuni biliare, consumul anumitor alimente sau medicamente. În sens figurat, termenul descrie o stare sufletească de tristețe profundă, amărăciune, supărare sau necaz declanșată de vicisitudinile vieții ori de o mare dezamăgire; de asemenea, în botanică, reprezintă o denumire populară pentru planta medicinală numită amărăluță.
• aoleală — Acțiunea de a se aolei sau de a se tângui; stare de văicăreală continuă, tânguire, jelire sau manifestare verbală zgomotoasă a nemulțumirii, a durerii fizice ori a panicii în fața unei greutăți.
• aolire — Acțiunea de a se aoli și rezultatul ei; procesul de tânguire, văicăreală sau exteriorizare zgomotoasă a unei stări de durere, spaimă ori nemulțumire prin repetarea interjecției 'aoleu' sau a variantelor sale regionale. Reprezintă un substantiv de acțiune utilizat în mod expresiv pentru a descrie un comportament de lamentare continuă în cadrul comunităților rurale.
• Appollinaire — Variantă grafică alternativă (adesea întâlnită ca eroare de tipar sau formă veche de transliterare) pentru Guillaume Apollinaire, celebrul poet, scriitor și critic de artă francez din secolul al XX-lea. Personalitate marcantă a avangardei culturale, el este recunoscut la nivel mondial pentru inventarea conceptului de caligramă (poezie vizuală structurală) și pentru rolul său fundamental în teoretizarea cubismului și definirea termenului de suprarealism.
• areal — Suprafață sau zonă geografică specifică în care este răspândită o anumită specie de plante ori de animale, o comunitate ecologică, un tip de sol sau un fenomen natural; perimetru structural de distribuție a unor elemente bio-geografice. Ca adjectiv, descrie un fenomen sau o caracteristică privitoare la o suprafață bine delimitată sau la un spațiu de răspândire.
• arie — Mărime a unei suprafețe bidimensionale exprimată în unități pătrate; compoziție muzicală vocală solistică cu acompaniament instrumental, integrată de regulă într-o operă sau oratoriu; teritoriu delimitat prin anumite caracteristici comune, precum așezarea geografică sau răspândirea unei specii biologice.
• Arp — Nume de familie de origine germană, celebru în istoria artei datorită lui Jean Arp (sau Hans Arp), sculptor, pictor și poet franco-german, cofondator al mișcării Dada la Zürich în 1916 și o figură centrală a suprarealismului și artei abstracte, recunoscut pentru formele sale organice biomorfe. În astronomie, numele se referă la Halton Arp și la faimosul său 'Atlas de galaxii particulare' (Catalogul Arp).
• Artaud — Nume de familie de origine franceză, devenit celebru în cultura universală datorită lui Antonin Artaud (1896-1948), un influent scriitor, poet, eseist și teoretician al teatrului din secolul XX. El este creatorul conceptului revoluționar de 'Teatru al Cruzimii' (Théâtre de la Cruauté), o doctrină estetică avangardistă care propunea abandonarea textului literar clasic în favoarea unui limbaj scenic fizic, visceral și ritualic, menit să scuture conștiința spectatorului și să elibereze forțele subconștiente.
• astăreală — Ansamblu de scânduri așezate strâns și fixate pe căpriorii unui acoperiș, având rolul de a forma o suprafață continuă, rigidă și suportivă pentru montarea ulterioară a învelitorii protectoare (țiglă, tablă, șindrilă) și a straturilor de izolație.
• astări — A executa o astăreală pe structura de rezistență a unui acoperiș; a acoperi, a placa sau a căptuși scheletul format din căpriori cu un strat continuu de scânduri strâns îmbinate ori cu plăci aglomerate, pentru a crea suportul rigid necesar montării învelitorii finale și a straturilor izolatoare.
• astărire — Acțiunea de a astări și rezultatul ei; operațiunea tehnică de montare a scândurilor sau a plăcilor pe căpriorii unui acoperiș pentru a crea o suprafață plană continuă; execuția propriu-zisă a astărelii în cadrul lucrărilor de dulgherie.
• astărit — Care a fost supus procesului de astărire; acoperiș, șarpantă sau schelet de căpriori pe care s-a montat un strat continuu de scânduri ori plăci din lemn (astăreală) pentru a servi drept suport rigid învelișului protector; în sens tehnic, descrie starea unei structuri gata pregătite pentru aplicarea hidroizolației.
• astereală — Ansamblu de scânduri așezate strâns și fixate pe căpriorii unui acoperiș, având rolul de a forma o suprafață continuă, rigidă și suportivă pentru montarea ulterioară a învelitorii protectoare (țiglă, tablă, șindrilă) și a straturilor de izolație.
• automatist — Ca substantiv, desemnează un inginer sau tehnician specializat în domeniul automaticii, responsabil cu implementarea și întreținerea sistemelor de control autonom. Ca adjectiv, termenul descrie un curent artistic, o metodă creativă sau un adept al suprarealismului (în special în școala canadiană 'Les Automatistes') care pune accentul pe automatismul psihic pur, generând opere de artă picturală sau literară direct din impulsurile subconștientului.
• automatistă — Ca substantiv, desemnează o femeie inginer sau tehnician specializată în automatică, responsabilă cu proiectarea și mentenanța sistemelor de control autonom. Ca adjectiv, reprezintă moțiunea feminină pentru curentul artistic sau metoda creativă bazată pe automatismul psihic pur, specifică mișcării suprarealiste (cum ar fi școala 'Les Automatistes'), unde compoziția este ghidată direct de impulsurile subconștientului.
• avangardism — Termen generic care desemnează totalitatea mișcărilor artistice, literare și sociale radicale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea (cum ar fi dadaismul, suprarealismul, futurismul, constructivismul). Avangardismul se caracterizează prin spiritul de revoltă antiacademic, negarea absolută a tradiției, utilizarea experimentului formal excentric și dorința de a fuziona arta cu viața cotidiană prin gesturi adesea provocatoare.