#arsa

• Alcantara — O marcă înregistrată de material textil compozit din microfibre sintetice (poliester și poliuretan), renumit pentru aspectul și textura similare cu cele ale pielii întoarse (suede). Este utilizat pe scară largă în tapițeria vehiculelor de lux, haine de modă, mobilier și accesorii tehnologice datorită durabilității, rezistenței la uzură și aderenței sale superioare. Istoric și geografic, termenul se referă și la un celebru pod roman și un municipiu din provincia Cáceres, Spania, numele provenind din araba 'al-qanṭarah' (podul).
• ambușură — Termen polivalent care desemnează, în muzică, piesa bucală sau muștiucul unui instrument de suflat, precum și poziția corectă a buzelor și a limbii unui instrumentist pentru a produce sunete clare. În geografie, reprezintă gura de vărsare a unui fluviu sau a unui râu într-o mare sau ocean, iar în tehnică se poate referi la deschiderea ori gura de alimentare a unui cuptor sau a unui mecanism industrial.
• antivomitiv — Care previne, combate, calmează sau oprește senzația de greață și actul vărsăturii (voma); medicament sau substanță activă (cum ar fi metoclopramidul sau ondansetronul) administrată în tratamentul tulburărilor digestive, al răului de mișcare sau pentru contracararea efectelor secundare emetice ale chimioterapiei. Acești compuși acționează fie central, prin blocarea receptorilor dopaminergici sau serotoninergici din creier, fie periferic, prin reglarea motilității tractului gastrointestinal.
• arlechinadă — Piesă de teatru scurtă, pantomimă sau farsă specifică vechiului teatru popular italian (Commedia dell'arte), în care personajul principal este Arlechinul; (figurat) acțiune neserioasă, farsă, bufonerie sau comportament ridicol și nesincer, caracterizat prin schimbări bruște de atitudine sau ipocrizie cu scopul de a înșela ori de a amuza superficial.
• arsa — Unitate istorică de măsură pentru suprafețe de teren, utilizată în trecut în anumite regiuni ale spațiului românesc, în special în Oltenia și Muntenia. Termenul desemna o parcelă de pământ arabil sau o întindere agricolă delimitată prin metode tradiționale, valoarea sa exactă variind în funcție de epocă și de specificul local al hotărniciei, fiind strâns legată de organizarea administrativă medievală și premodernă.
• Arsachie — Nume propriu de persoană (nume de familie sau prenume rar), de origine grecească (Arsakios), purtat istoric de personalități importante din spațiul românesc din secolul al XIX-lea, printre care se numără Apostol Arsache, medic, filantrop și om politic care a ocupat funcția de prim-ministru interimar al Principatelor Unite. Numele este strâns legat de ctitorii culturale, instituții de învățământ de prestigiu și acte de caritate din perioada modernizării statului român.
• arsacizi — Membri ai unei vechi dinastii regale iraniene, fondată de Arsaces I, care a guvernat Imperiul Part între secolele al III-lea î.Hr. și al III-lea d.Hr. Această spiță dinastică a consolidat un stat puternic și descentralizat, remarcat prin rezistența militară de lungă durată în fața expansiunii Imperiului Roman și prin sincretismul său cultural elenistico-persan.
• arșâie — Variantă fonetică regională sau arhaică pentru 'arșiță', utilizată în anumite graiuri din spațiul românesc pentru a descrie căldura sufocantă, dogoarea sau aerul fierbinte din zilele toride de vară. Acest fenomen climatic afectează umiditatea solului și determină ofilirea rapidă a vegetației și a culturilor de câmp.
• arsana — Șantier naval vechi, arsenal sau adăpost fortificat de pe coasta mării ori a marilor fluvii, destinat construcției, reparării și iernării corăbiilor sau ambarcațiunilor militare și comerciale. Termenul, de origine arabo-otomană, descrie o structură arhitecturală specifică bazinului mediteraneean, pontic și dunărean, adesea integrată în fortificații portuare sau mănăstirești.
• Arsanca — Denumire geografică autohtonă ce desemnează cursuri de apă secundare sau localități rurale de pe teritoriul României, cum este satul Arsanca din comuna Mușătești, județul Argeș. Din punct de vedere etimologic, toponimul este strâns legat de radicalul lexical al verbului 'a arde' (participiul 'ars'), fiind asociat istoric cu practicile arhaice de defrișare prin incendiere (descătușarea pământului pentru agricultură) sau cu zone afectate de incendii de vegetație.
• Arsănti — Formă onomastică sau toponimică regională rară, derivată cel mai probabil prin transformări fonetice locale sau contaminări dialectale de la prenumele religios Auxențiu (sau de la rădăcini arhaice similare). În context geografic sau istoric românesc, termenul poate identifica o veche așezare dispărută, o microtoponimie specifică (hotar, vale, deal) sau un nume de familie arhaic păstrat în documentele cadastrale din zonele montane ori de subcarpați.
• Arșanu — Toponim rural minor sau nume de familie românesc rar, având origini lingvistice arhaice asociate cu vocabularul pastoral ori derivat dintr-o poreclă locală. Ca nume de loc, termenul identifică elemente de relief (văi, micro-regiuni sau izvoare) ce poartă amprenta modificărilor fonetice regionale ale radicalului 'ars' sau este legat etimologic de numele unor foști posesori de pământ, integrat stabil în onomastica și geografia istorică a comunităților rurale.
• arsât — Denumire populară și regională atribuită unor specii de plante din genul Erigeron sau Sonchus, utilizate în medicina empirică tradițională sau recunoscute ca buruieni de cultură în anumite zone ale țării. În sensul fitopatologic arhaic, termenul poate descrie și efectul distructiv de pârjolire sau uscare prematură a frunzelor din cauza arșiței solare ori a atacului unor ciuperci parazitare.
• arsătură — Leziune tisulară provocată de acțiunea căldurii, a substanțelor chimice, a electricității sau a radiațiilor; (în botanică/agricultură) boală a plantelor cauzată de ciuperci, bacterii ori factori climatici extremi (precum soarele puternic sau gerul), manifestată prin brunificarea și uscarea frunzelor ori a tulpinilor. În sens larg, termenul descrie distrugerea structurală a unui organism viu sub influența unui agent termic sau coroziv.
• arșău — Termen regional arhaic, întâlnit în Transilvania și zonele limitrofe, utilizat pentru a desemna o unealtă de fier cu marginile ascuțite (un tip de hârleț, cazma sau lamă de plug) folosită la săparea pământului, tăierea rădăcinilor sau curățarea vetrelor de ardere; provine prin împrumut structural din limba maghiară (ásó). În sens larg, descrie un instrument metalic rudimentar dar rezistent, esențial în gospodăriile rurale tradiționale pentru prelucrarea solurilor compacte.
• arșea — Termen arhaic sau regional ce desemnează o bucată de pânză arsă, un fitil textil parțial carbonizat folosit în trecut la aprinderea focului cu amnarul și iasca, sau o nuanță cromatică închisă, similară culorii lemnului pârjolit. În anumite contexte tehnice vechi, putea reprezenta și o defecțiune texturală cauzată de supraîncălzirea firelor în timpul prelucrării.
• arsenobenzen — Compus chimic organic ciclic ce conține o legătură dublă între doi atomi de arsenic legați de grupări fenil, având formula chimică de bază C6H5As=AsC6H5. Derivații săi structurali au avut o importanță istorică crucială în medicina secolului al XX-lea, constituind baza primelor tratamente antimicrobiene eficiente și sintetice, cum ar fi Salvarsanul utilizat împotriva sifilisului.
• arsenoterapie — Metodă terapeutică arhaică sau istorică ce constă în utilizarea medicală controlată a arsenicului și a compușilor săi organici ori anorganici pentru tratarea anumitor afecțiuni grave; a fost utilizată pe scară largă la începutul secolului al XX-lea, în special în combaterea sifilisului (prin intermediul Salvarsanului inventat de Paul Ehrlich), a malariei și a unor boli parazitare tropicale, înainte de descoperirea și introducerea pe scară largă a antibioticelor moderne.
• arsfenamină — Compus chimic organoarsenical sintetic, cunoscut istoric sub denumirea comercială de Salvarsan sau 'compusul 606', descoperit de Paul Ehrlich în 1909. A reprezentat primul tratament chimioterapic eficient din istoria medicinei moderne utilizat specific pentru distrugerea spirochetei Treponema pallidum, agentul patogen al sifilisului, deschizând calea cercetării antimicrobiene de sinteză.
• Arsîni — Toponim rar sau denumire arhaică atribuită unei mici așezări, unui cătun ori unei zone de hotar din arealul est-european, grafiată cu 'î' conform unor norme ortografice vechi sau păstrată astfel în documente cadastrale. Semnificația sa este strâns legată de locuri defrișate prin pârjolire sau provine dintr-o variantă patronimică regională asociată numelui Arsenie.