#astm

• acarian — Organism nevertebrat de dimensiuni extrem de reduse, adesea microscopice, aparținând ordinului Acari din clasa arahnidelor. Se caracterizează printr-un corp compact în care capul, toracele și abdomenul sunt fuzionate și nediferențiate în mod vizibil. Cuprinde o mare varietate de specii saprofite (cum este acarianul de praf) sau parazite hematofage (cum sunt căpușele și sarcoptul scabiei), multe dintre ele fiind vectori periculoși în transmiterea unor boli infecțioase grave la om și animale.
• aerosoloterapie — Metodă terapeutică sau procedură clinică de tratament ce constă în introducerea dirijată în căile respiratorii a unor aerosoli formați din substanțe medicamentoase sau ape minerale naturale pulverizate sub presiune. Această tehnică structurală este utilizată pe scară largă în stațiunile balneare și clinici pentru umezirea mucoaselor, fluidificarea secrețiilor bronșice și tratarea afecțiunilor respiratorii cronice.
• alergic — 1. Care aparține alergiei, privitor la alergie sau provocat de aceasta; caracterizat printr-o reacție de hipersensibilitate a sistemului imunitar la contactul cu un alergen. 2. (Substantivat) Persoană care suferă de o alergie, prezentând o sensibilitate imunologică exagerată la anumite substanțe din mediu ori alimente. 3. (Colocvial) Manifestând o aversiune, respingere puternică sau intoleranță profundă față de o situație, o persoană ori un concept.
• aminofilină — Complex stabil format din teofilină și etilendiamină în raport molar de unu la unu, utilizat pe scară largă ca medicament bronhodilatator în tratamentul bolilor obstructive ale căilor respiratorii, precum astmul bronșic și boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC). Datorită componentei sale xantinice, inhibă fosfodiesteraza, crescând concentrația intracelulară de AMP ciclic, ceea ce determină relaxarea musculaturii netede bronșice și ameliorarea directă a crizelor de dispnee.
• asmă — Formă populară, regională sau arhaică pentru termenul medical 'astm' (afecțiune respiratorie cronică caracterizată prin dificultăți severe de respirație, sufocare și tuse, cauzată de spasmul bronhiilor); în sens larg sau figurat, descrie o stare de sufocare, o gâfâială puternică provocată de un efort fizic intens ori de o emoție copleșitoare.
• asmatic — Care suferă de astm bronsic sau care manifestă simptomele clinice caracteristice acestei afecțiuni respiratorii cronice (dispnee, wheezing, tuse); (ca adjectiv) care aparține astmului, este provocat de acesta ori se referă la crizele paroxistice de sufocare cauzate de bronhospasm și de inflamația căilor aeriene.
• asmatică — Persoană de sex feminin care suferă de astm sau care manifestă simptomele acestei afecțiuni respiratorii cronice; adjectiv care descrie o stare, o manifestare clinică (precum o respirație șuierătoare și dificilă) ori o tuse corelată direct cu astmul bronșic. În context medical modern, termenul trimite la hipersensibilitatea căilor aeriene inflamate, care reacționează prin bronhospasm la diverși factori alergeni ori la efort fizic.
• astm — O boală cronică inflamatorie a căilor respiratorii, caracterizată prin hiperreactivitate bronșică, manifestată clinic prin episoade recurente de dispnee (dificultate în respirație), wheezing (respirație șuierătoare), constricție toracică și tuse, care survin în special noaptea sau dimineața devreme. Această afecțiune provoacă o îngustare reversibilă a bronhiilor sub acțiunea diverșilor factori declanșatori, precum alergenii, efortul fizic sau aerul rece.
• astmă — Variantă fonetică și lexicografică acceptată pentru substantivul neutru 'astm'; boală cronică inflamatorie a aparatului respirator caracterizată prin episoade paroxistice de sufocare, îngustarea reversibilă a calibrului bronhiilor și hipersecreție de mucus. În limbajul popular sau în literatura medicală mai veche, termenul este utilizat pe larg la genul feminin pentru a descrie aceleași manifestări clinice de respirație greoaie, tuse convulsivă și dispnee expiratorie.
• astmați — Formă veche, populară sau regională pentru pluralul substantivului ori adjectivului 'astmatici'; desemnează un grup de persoane sau indivizi care suferă de astm, manifestând dificultăți respiratorii cronice și crize de sufocare. În textele medicale vechi sau în vorbirea din anumite zone rurale, termenul descrie pacienții afectați de o respirație greoaie, șuierătoare și sacadată.
• astmatic — Referitor la astm, care aparține acestei boli sau prezintă caracteristicile ei specifice; persoană care suferă de astm bronșic sau alergic. Ca adjectiv, descrie manifestările clinice (cum ar fi tusea sau dispneea) sau factorii declanșatori legați direct de această afecțiune respiratorie cronică.
• astmatică — Forma de feminin pentru 'astmatic'; care se referă la astm, specific acestei afecțiuni respiratorii cronice sau persoană de sex feminin care suferă de astm bronșic ori alergic. În context clinic, descrie manifestări patologice sau tipuri de reacții inflamatorii ale căilor aeriene care prezintă episoade de sufocare, tuse și respirație șuierătoare.
• astmatiform — Care prezintă simptome, manifestări sau aspecte clinice asemănătoare cu cele ale astmului bronșic, fără a fi însă un astm veritabil. Se folosește în semiologia medicală pentru a descrie sindroame respiratorii obstructive (cum ar fi dispneea expiratorie sau wheezingul) induse de alte afecțiuni, precum bronșitele acute, insuficiența cardiacă sau virozele pulmonare.
• astmo — Element prim de compunere neologic (prefixoid) utilizat în terminologia științifică și medicală internațională pentru a forma cuvinte noi derivate, având semnificația de 'referitor la astm', 'legat de dispnee' sau 'specific crizelor respiratorii obstructive'. Servește ca bază structurală în construirea unor termeni medicali compuși din ramura pneumologiei sau alergologiei.
• astmogen — Care generează, provoacă, declanșează sau favorizează apariția crizelor de astm bronșic ori a simptomelor astmatiforme; factor, agent fizic, chimic sau biologic cu potențial obstructiv asupra căilor respiratorii superioare și inferioare. În context clinic, termenul descrie substanțe iritante, alergeni (cum ar fi polenul sau acarienii) sau condiții climatice capabile să inducă hiperreactivitate bronșică la persoanele predispuse genetic.
• astmologie — O ramură specializată a pneumologiei și alergologiei care se ocupă exclusiv cu studiul teoretic, diagnosticul clinic, mecanismele patogenice, tratamentul și prevenția astmului bronșic și a sindroamelor astmatiforme corelate. Deși adesea integrată în disciplinele medicale mai largi ale aparatului respirator, reprezintă un domeniu de cercetare avansată axat pe imunologia căilor aeriene și dezvoltarea terapiilor biologice țintite.
• atopie — Predispoziție ereditară sau constituțională a unui individ de a dezvolta reacții de hipersensibilitate imediată (alergice), mediate de anticorpii de tip imunoglobulină E (IgE), la contactul cu alergeni obișnuiți din mediu, cum ar fi polenul, praful sau anumite alimente. Această condiție genetică se manifestă clinic prin afecțiuni corelate, precum dermatita atopică, astmul bronșic, rinita alergică sau urticaria.