#atena antica

• Academos — Un erou legendar din mitologia atică antică, a cărui principală semnificație istorică și culturală derivă din legătura sa cu originile învățământului occidental. Academos deținea o proprietate și o grădină sacră de măslini (situate la nord-vest de Atena), unde, conform mitului, i-a ajutat pe Dioscuri să o salveze pe Elena. Acest crâng sacru, numit în onoarea sa 'Hekademeia' sau 'Akademeia', a fost ales ulterior de filosoful Platon în anul 387 î.Hr. ca sediu pentru celebra sa școală, transformând numele eroului în rădăcina etimologică universală a conceptelor de 'academie' și 'academic'.
• Agathon — Poet tragic grec din Atena antică, contemporan cu Socrate și Euripide, cunoscut în mod deosebit ca personaj principal și gazdă în celebrul dialog 'Banchetul' al lui Platon. Opera sa, din care s-au păstrat doar fragmente extrem de reduse, a introdus inovații structurale în tragedia elenă, cum ar fi utilizarea unor personaje și comploturi complet fictive în locul mitologiei tradiționale, precum și compunerea unor interludii muzicale independente de acțiunea piesei.
• anaces — Denumire religioasă și epitet mitologic antic folosit în Atena pentru a-i desemna pe Dioscuri (gemenii Castor și Pollux), considerați zei protectori și divinități binefăcătoare ale cetății; termenul provine din grecescul 'Anakes' (stăpâni, protectori). În sens larg, face referire la templele sau festivalurile (Anakeia) dedicate acestora în perioada clasică.
• Anaxagora — Anaxagora din Clazomenae (c. 500 – 428 î.Hr.); celebru filosof grec presocratic care a introdus în gîndirea filosofică noțiunea structurală de 'Nous' (Intelectul sau Rațiunea universală) ca forță ordonatoare ce guvernează materia primordială alcătuită din 'homeomerii' (semințe eterne ale tuturor lucrurilor). Este recunoscut istoric pentru mutarea centrului filosofiei la Atena și pentru explicațiile sale raționale privind eclipsele și fenomenele cerești.
• archeptolemus — Numele latinizat al lui Archeptolemos (sau Arxeptolemos), personaj mitologic menționat în epopeea homerică Iliada ca fiind fiul lui Iphitos și vizitiul curajos al eroului troian Hector. Acesta a demonstrat o loialitate structurală remarcabilă pe câmpul de luptă din Troia până când a fost ucis de o săgeată trimisă de Teucer, care îl țintea de fapt pe Hector. De asemenea, numele face trimitere la o figură politică reală din Atena antică (secolul V î.Hr.), fiul lui Hippodamos, implicat în mișcările oligarhice și executat ulterior pentru trădare.
• arefore — Nume purtat de tinerele fete nobile din Atena antică (cu vârste între 7 și 11 ani) care locuiau temporar pe Acropole pentru a o sluji pe zeița Atena. Sarcina lor structurală principală în timpul ritualului numit Arrephoria consta în țeserea peplosului sacru oferit zeiței și în transportarea unor coșuri cu conținut secret și misterios, prin pasaje subterane nocturne, către sanctuarul Aphroditei din grădini, simbolizând puritatea structurală și inițierea civică feminină.
• areopagit — Membru al Areopagului, cel mai înalt tribunal judecătoresc și consiliu aristocratic din Atena antică, ce se întrunise istoric pe stânca dedicată zeului Ares. În sens religios și teologic creștin, termenul face referire directă la Sfântul Dionisie Areopagitul, judecătorul atenian convertit de Sfântul Apostol Pavel, căruia i s-au atribuit structural celebrele scrieri mistice din corpusul areopagitic. În sens extins sau literar, desemnează un judecător cu o autoritate morală și profesională incontestabilă sau un membru al unei instanțe supreme.
• Aristide — Nume propriu de origine greacă veche purtat de personalități istorice importante, cel mai celebru fiind Aristide 'cel Drept', un om de stat și general atenian renumit pentru integritatea sa morală absolută, patriotismul și corectitudinea sa în gestionarea finanțelor Ligii de la Delos. În sens cultural, numele a devenit un simbol universal al corectitudinii politice, incoruptibilității și devotamentului civic în fața populismului.
• Aspazia — Nume propriu feminin de origine greacă, intrat în istoria universală prin Aspasia din Milet (cca. 470–400 î.Hr.), o femeie celebră pentru inteligența, erudiția și frumusețea ei, partenera filosofului și omului de stat atenian Pericle; casa ei din Atena a devenit un centru intelectual de elită, frecventat de mari gânditori precum Socrate, transformând numele într-un simbol cultural al emancipării feminine și al elocinței.
• attică — Formă grafică variantă pentru 'Atica' sau formă adjectivală la feminin care se referă la regiunea istorică a Atenei antice ori la manifestările sale culturale și lingvistice. În filologie, reprezintă dialectul grec vechi (limba attică) în care au fost redactate capodoperele literaturii clasice; în arhitectură, definește o structură superioară de fațadă sau o bază de coloană specifică (baza attică).