#atom

• alantoidă — O anexă embrionară saciformă de natură vasculară, caracteristică reptilelor, păsărilor și mamiferelor, care se dezvoltă ca un diverticul al intestinului posterior al fătului; organ structural cu funcții esențiale în respirația embrionară, excreție și nutriție, care participă activ, în cazul mamiferelor placentare, la formarea cordonului ombilical și a placentei prin intermediul rețelei sale dense de vase sanguine.
• alar — Care aparține aripii, care se referă la aripă sau care are forma unei aripi; aliform. În anatomia umană și comparată, termenul descrie elemente structurale precum ligamente, procese osoase (cum sunt procesele alare ale osului etmoid), vase de sânge sau mușchi corelați cu structuri extinse lateral. În botanică, se aplică celulelor situate la unghiurile bazei frunzei la mușchi (bryophyte) sau prelungirilor membranoase ale unor semințe ori fructe.
• alato — Prefixoid sau element structural de compunere utilizat în terminologia științifică internațională, derivat din limba latină, utilizat pentru a introduce în structura neologismelor referirea la aripi, la formațiuni aliforme, la prelungiri membranoase laterale sau la stadiul aripat al unor organisme; aripat. În botanică și zoologie, servește la formarea denumirilor binominale sau a termenilor descriptivi morfologici referitori la tulpini, pețioluri ori organe prevăzute cu expansiuni subțiri asemănătoare unor aripi.
• albatură — Stratul exterior, mai tânăr și mai puțin dens al lemnului din trunchiul arborilor, situat imediat sub scoarță și cambiu, caracterizat printr-o culoare mai deschisă și o rezistență mecanică mai scăzută; alburn. În industria prelucrării lemnului, acest segment structural este adesea eliminat deoarece conține mai multă umiditate și este susceptibil la atacul ciupercilor și al insectelor.
• albedo — Mărime fizică ce reprezintă raportul dintre energia luminoasă reflectată de o suprafață și energia incidentă pe aceasta, exprimată printr-o valoare subunitară sau procentuală; indicator al capacității de reflexie a corpurilor cerești, a zăpezii ori a solului. În botanică, termenul desemnează stratul interior, alb, spongios și fibros al cojii citricelor (situat sub flavedo), bogat în pectină și substanțe amare.
• albuginee — Membrană fibroasă, densă, rezistentă și de culoare albă-sidefie, alcătuită din țesut conjunctiv strâns, care învelește structural anumite organe interne animale sau umane, cum sunt testiculele, ovarele ori corpii cavernoși; tunică albuginee.
• alburn — Zona exterioară, mai tânără și mai puțin densă a cilindrului lemons al tulpinilor și rădăcinilor arborilor, situată imediat sub scoarță (cambiu). Alburnul este format din celule vii cu rol fiziologic activ, fiind responsabil de conducerea sevei brute de la rădăcini către frunze și de stocarea substanțelor de rezervă, transformându-se treptat în duramen pe măsură ce arborele îmbătrânește.
• alectorolof — Termen științific utilizat rar în paleontologie și anatomie comparată pentru a descrie un organism, o structură osoasă sau o creastă craniană proeminentă care seamănă izbitor cu creasta unui cocoș. Din punct de vedere structural, cuvântul se folosește în descrierile anatomice ale unor reptile fosile sau păsări preistorice, indicând o adaptare exocraniană cu rol de display sexual ori de termoreglare.
• alelotrih — Termen științific rar utilizat în entomologie și zoologie structurală pentru a descrie un organism sau o formațiune anatomică ce prezintă perișori, cili ori peri senzitivi dispuși în perechi simetrice sau alternante. În descrierile taxonomice de precizie, cuvântul se folosește pentru a detaliat morfologia exoscheletului unor artropode, indicând o dispunere reciprocă a perilor cu rol în orientarea spațială sau mecanorecepție.
• aliform — Care are forma sau structura unei aripi; care prezintă expansiuni laterale asemănătoare cu aripile unui organism zburător. În anatomie și biologie, termenul descrie elemente structurale, cum ar fi procesele osoase (de exemplu, apofizele osului sfenoid) sau frunzele și excrescențele unor plante care ajută la dispersia aeriană, garantând o adaptare funcțională optimă.
• aloftalmie — Tulburare rară sau anomalie structurală a aparatului vizual caracterizată printr-o asimetrie marcată a axelor optice, a dimensiunilor globilor oculari ori a poziției acestora în orbite, determinând o percepție vizuală nealiniată sau asincronă între cele două câmpuri monoculare. În practica clinică, termenul descrie cazurile atipice de deviație oculară asociate cu malformații congenitale ale structurilor orbitale sau ale musculaturii extrinseci.
• aloplazie — Dezvoltare anormală, atipică sau deviată structural a unui țesut ori a unui organ, caracterizată prin dispunerea eronată sau configurarea celulară diferită de normele anatomofiziologice ale speciei. Acest fenomen patologic la nivel histologic descrie starea în care celulele, deși mature, sunt organizate într-o arhitectură aberantă, modificând proprietățile mecanice sau funcționale ale regiunii anatomice afectate.
• alosaur — Dinozaur biped carnivor de talie mare din ordinul Saurischia (genul Allosaurus), care a trăit în perioada Jurasicului târziu. Acest prădător structural de top se caracteriza printr-un craniu masiv dotat cu dinți zimțiți și tăioși, membre posterioare puternice și membre anterioare relativ scurte dar prevăzute cu trei gheare ascuțite, fiind unul dintre cele mai studiate reptile fosile.
• alotropism — Stare, proprietate sau fenomen structural constând în capacitatea unui element chimic pur de a exista sub mai multe forme moleculare sau rețele cristaline diferite (alotropie); ansamblul modificărilor geometrice spațiale pe care le pot adopta atomii aceluiași corp simplu, generând substanțe cu proprietăți fizice și mecanice total diferite, deși compoziția elementară brută rămâne identică.
• alozaur — Formă ortografică alternativă sau variantă fonetică românească pentru alosaur; dinozaur biped carnivor de talie mare din ordinul Saurischia (genul Allosaurus) care a dominat ecosistemele terestre în perioada Jurasicului târziu. Acest prădător se caracteriza structural printr-un craniu masiv dotat cu dinți lungi și zimțiți, membre posterioare musculoase și membre anterioare prevăzute cu gheare curbate și ascuțite.
• alternipetal — Dispus sau așezat alternativ în raport cu petalele unei flori; se referă în special la stamine sau alte elemente florale situate în spațiile dintre petale, alternând cu acestea pe cercurile concentrice ale receptaculului.
• alungat — Care are o formă extinsă pe una dintre dimensiuni, prezentând o lungime considerabil mai mare în raport cu lățimea sa; obiect, structură sau organism care a fost extins în spațiu ori distanțat în timp. În sens biologic și morfologic, descrie un organ, o frunză sau o conformație anatomică a cărei linie mediană este pregnant dezvoltată, conferindu-i un aspect fusiform, eliptic sau liniar.
• alungit — Care a fost făcut mai lung sau s-a lungit în spațiu ori în timp; care prezintă un profil extins pe axa longitudinală, depășind proporțiile standard de lățime. În sens biologic și medical, descrie o celulă, un țesut sau un organ a cărui structură anatomică este pregnant eliptică ori liniară. În context social, se referă la cineva sau ceva care a fost îndepărtat, expulzat ori alungat.
• alveo — Prefixoid sau element de compunere utilizat în terminologia științifică medicală, biologică, geologică sau fonetică pentru a introduce referiri structurale la alveole, cavități, albii de râu sau formațiuni anatomice specifice (precum alveolele dentare ori pulmonare). Provenit etimologic din limba latină, servește la formarea unor neologisme compuse din diverse discipline.
• alveol — Formă masculină alternativă, rar utilizată în limba română curentă, pentru substantivul feminin 'alveolă'; mică cavitate naturală, scobitură structurală sau celulă formată într-un organ, organism ori material. Apare sporadic în literatura medicală mai veche sau în traduceri tehnice unde s-a păstrat genul masculin din etimonul latin 'alveolus'.