#attic

• Actaeus — Personaj din mitologia greacă, recunoscut structural ca fiind primul rege legendar al Aticii (regiunea istorică din jurul Atenei), înainte de domnia lui Cecrops. Conform tradițiilor antice descrise de Pausanias, el a numit țara 'Actaea' după propriul său nume; ulterior, s-a căsătorit cu fiica sa, Agraulos, transmițând astfel succesiunea regală. Numele său este profund legat de originile autohtone și de primele așezări teritoriale din spațiul elen.
• Acteu — Variantă grafică și fonetică românească curentă pentru 'Actaeus'; personaj din mitologia greacă recunoscut ca primul rege legendar al Aticii (regiunea din jurul Atenei) înainte de Cecrops. El este considerat un lider autohton primordial, născut direct din pământ, care a oferit numele inițial al regiunii ('Actaea') și a consolidat primele așezări teritoriale din spațiul elen înainte ca istoria scrisă să fie consemnată în documentele antice.
• alochromatic — Care este incolor în stare pură, dar capătă diverse culori datorită prezenței unor impurități chimice fine, incluziuni străine sau defecte structurale în rețeaua cristalină; se aplică mineralelor precum cuarțul, fluorina sau corindonul, a căror culoare nu este o proprietate intrinsecă.
• alomorfism — Stare sau proprietate structurală constând în coexistența sau manifestarea mai multor variante formale ori alomorfe ale aceluiași element de bază. În lingvistică, reprezintă ansamblul variațiilor fonetice și poziționale ale unui morfem în cadrul flexiunii sau derivării, iar în mineralogie definește proprietatea unor substanțe chimice identice de a cristaliza în sisteme diferite sub influența temperaturii și a presiunii externe.
• aloșit — Mineral rar sau silicat complex descoperit în anumite roci metamorfice sau depozite hidrotermale, caracterizat structural printr-o rețea cristalină atipică și asocieri cu micro-agregate minerale de origine externă (alogene). Acest compus geologic este analizat prin difracție cu raze X pentru a stabili condițiile de presiune și temperatură specifice din scoarța terestră în momentul cristalizării sale.
• alotrop — Despre substanțe simple sau elemente chimice: care prezintă alotropie; care se poate manifesta sau cristaliza în două sau mai multe forme exterioare ori structuri moleculare și cristaline diferite, având proprietăți fizice distincte, deși compoziția chimică elementală brută rămâne identică (de exemplu, diamantul și grafitul ca forme alotrope ale carbonului).
• alotropic — Care se referă la alotropie sau este caracterizat prin existența mai multor forme structurale moleculare ori cristaline ale aceluiași element chimic; specific stărilor în care atomii unui corp simplu sunt aranjați în geometrii spațiale diferite, generând proprietăți fizice distincte în ciuda unei compoziții elementale brute identice. Acest tip structural de comportament molecular controlează tranzițiile de fază ale multor materiale industriale.
• alotropism — Stare, proprietate sau fenomen structural constând în capacitatea unui element chimic pur de a exista sub mai multe forme moleculare sau rețele cristaline diferite (alotropie); ansamblul modificărilor geometrice spațiale pe care le pot adopta atomii aceluiași corp simplu, generând substanțe cu proprietăți fizice și mecanice total diferite, deși compoziția elementară brută rămâne identică.
• altait — Mineral metalic rar, un telurură de plumb cu formula chimică PbTe, care cristalizează în sistemul cubic (izometric); se remarcă structural printr-o culoare alb-gălbuie sau argintie cu reflexe galbene strălucitoare, densitate ridicată și o clivabilitate perfectă. A fost descoperit inițial în Munții Altai, de unde îi provine și numele, fiind întâlnit în filoanele hidrotermale asociat adesea cu aurul nativ și alte telururi.
• amazonit — Varietate verde-verzuie sau verde-albăstruie de feldspat microclin, cristalizată în sistem triclinic, utilizată pe scară largă ca piatră semiprețioasă, ornamentală sau decorativă în confecționarea bijuteriilor. Culoarea sa unică și strălucirea sticloasă sunt date structural de prezența unor cantități microscopice de plumb și apă în rețeaua cristalină, mineralele fiind extrase istoric din regiunile rusești, braziliene sau americane.
• amoniat — Compus chimic cristalin sau solvat complex care conține amoniac legat ca ligand sau ca molecule de incluziune în rețeaua sa cristalină, similar hidraților pentru apă. În sens adjectival, descrie un ion sau o moleculă dizolvată care s-a asociat strâns cu moleculele de solvent amoniac în urma procesului de amoniere (solvatare în amoniac lichid).
• antimoniat — Sare a acidului antimonic, obținută prin combinarea chimică a oxidului de antimoniu pentavalent cu o bază sau un oxid metalic; compus chimic structural în care stibiul acționează cu valența maximă. Ca adjectiv, descrie o substanță sau un mineral care a fost tratat ori conține în rețeaua sa cristalină un astfel de compus anionic.
• asianism — Stil retoric și literar apărut în școlile de elocință din Asia Mică în secolul al III-lea î.Hr., caracterizat printr-o exprimare extrem de ornamentală, artificială, bogată în figuri de stil, ritmată și adesea bombastică. În istoria oratoriei antice, acest curent structural se opunea clasicismului sever și sobru reprezentat de ticism, punând accentul pe patos, efecte sonore și o construcție frazeologică amplă, menită să impresioneze auditiv publicul.
• atenian — Persoană care s-a născut sau care locuiește în Atena, capitala Greciei; ca adjectiv, descrie tot ceea ce aparține acestui oraș, populației sale, istoriei sau culturii sale glorioase din antichitate. În limbajul cultural, termenul evocă idealul echilibrului dintre minte și corp, democrația clasică, filosofia platonică și rafinamentul artistic specific regiunii Attica.
• atic — Ca adjectiv, termenul se referă la ceea ce aparține Aticei, regiune a Greciei antice, sau locuitorilor ei, descriind de asemenea un stil arhitectural caracterizat prin eleganță și sobrietate sau un dialect specific. Ca substantiv, reprezintă o structură arhitecturală joasă, plasată deasupra cornișei principale a unei clădiri, având rolul de a masca acoperișul sau de a servi ca suport decorativ.
• aticism — O mișcare literară și stilistică apărută în secolul I î.Hr., ce promova imitarea limbajului simplu, elegant, clar și corect al scriitorilor clasici din Atica, în opoziție cu stilul asiatic, considerat artificial, bombastic și excesiv de încărcat. În sens larg, termenul desemnează finețea de spirit, concizia și eleganța desăvârșită a exprimării.
• aticist — Persoană (scriitor, orator sau retor) care adoptă, susține ori imită principiile aticismului, promovând un stil de exprimare simplu, clar, concis și epurat de podoabe inutile, în spiritul autorilor clasici din Atica antică. Ca adjectiv, descrie un text, un discurs sau o trăsătură stilistică specifică acestui curent purist.
• attic — Formă neadaptată sau neologism utilizat ca variantă pentru 'atic' sau pentru a descrie elemente specifice regiunii antice Atica; în arhitectură, reprezintă un etaj scund situat deasupra cornișei principale a unei clădiri cu scopul de a masca acoperișul; în lingvistică, se referă la dialectul antic grec vorbit în Atena, pilon structural al limbii grecești clasice.
• attică — Formă grafică variantă pentru 'Atica' sau formă adjectivală la feminin care se referă la regiunea istorică a Atenei antice ori la manifestările sale culturale și lingvistice. În filologie, reprezintă dialectul grec vechi (limba attică) în care au fost redactate capodoperele literaturii clasice; în arhitectură, definește o structură superioară de fațadă sau o bază de coloană specifică (baza attică).
• atticesc — Formă adjectivală românească veche sau arhaizantă (variantă pentru 'atic') utilizată pentru a descrie ceva ce aparține Aticei, Atenei antice sau culturii elene clasice. În textele filologice sau traducerile istorice din secolele trecute, califica stilul literar, dialectul ori spiritul cultural caracterizat prin sobrietate, rafinament artistic și echilibru structural.