#augmenta

• augmentație — Termen neologistic utilizat în chirurgia plastică și reconstructivă pentru a desemna operația de mărire a volumului sau de remodelare a unei regiuni anatomice prin utilizarea de implanturi sau grefă de țesut adipos. În teoria muzicală clasică, reprezintă tehnica compozițională prin care temele muzicale sau duratele notelor unui subiect sunt mărite proporțional, adesea dublate, în cadrul unei fugi sau structuri polifonice.
• augmentațiune — Variantă lexicografică veche sau arhaică a substantivului 'augmentare' sau 'augmentație', semnificând acțiunea de a mări, a spori ori a adăuga resurse într-un sistem. Întâlnită periodic în hrisoavele administrative, juridice sau textele economice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, forma lungă a fost complet abandonată de normele lingvistice literare curente.
• augmentativ — Care augmentează, mărește sau exagerează dimensiunile ori proporțiile obiectului denumit sau intensitatea unei însușiri ori acțiuni. Ca substantiv, termenul desemnează un cuvânt derivat de obicei cu ajutorul unui sufix specific (cum ar fi '-an', '-oi', '-andru'), care exprimă o dimensiune mai mare, o forță sporită sau o nuanță adesea peiorativă ori ironică în raport cu termenul de bază.
• augmentator — Persoană, agent sau factor tehnic care augmentează, mărește, sporește sau optimizează un sistem, un set de resurse sau un volum de date. În informatică și inteligența artificială, termenul se poate referi la un algoritm sau un modul software specializat în augmentarea automată a datelor pentru a îmbunătăți performanța modelelor de învățare automată.
• avățoi — Denumire populară regională sau augmentativă folosită în bazinele hidrografice ale Dunării pentru a desemna un exemplar foarte mare, adult și viguros de avat (Aspius aspius), pește răpitor din familia ciprinidelor. Termenul subliniază dimensiunile impresionante, forța în atac și caracterul solitar al specimenului, fiind utilizat cu precădere în jargonul pescarilor sportivi pentru a diferenția exemplarele trofeu de cele de talie medie.
• avocățoaie — Formă feminină augmentativă, populară sau familiară a substantivului 'avocată', utilizată adesea cu o nuanță peiorativă, ironică sau glumeață pentru a desemna o femeie avocat autoritară, corpolentă ori care pledează cu o vehemență și o guralivitate ieșite din comun într-o dispută.
• babaroi — Termen regional rar și augmentativ folosit în anumite comunități rurale pentru a desemna un bărbat foarte bătrân, un moșneag impunător sau capul de familie înaintat în vârstă care își păstrează o autoritate masivă în gospodărie. Cuvântul poartă o nuanță expresivă ce îmbină respectul arhaic față de un patriarh cu o ușoară ironie populară legată de trăsăturile sale fizice greoaie sau de comportamentul său extrem de încăpățânat.
• Băboae — Formă augmentativă sau variantă grafică veche pentru băboaie; babă mare, impunătoare sau înfricoșătoare, întâlnită des în basmele și legendele populare românești ca personificare a forțelor telurice sau a iernii aspre. În context social arhaic, termenul desemna o femeie în vârstă cu autoritate deplină în clanul familial sau o vrăjitoare puternică a comunității.
• băcioanie — Formă augmentativă sau regional-peiorativă derivată de la substantivul baciță, folosită în unele graiuri carpatice pentru a desemna o baciță voinică, solidă sau o femeie autoritară care conduce cu mână de fier treburile unei stâne. În sens larg, termenul poate descrie și o nevastă de oier cu o fire aspră, impunătoare sau vocală în comunitate.
• bădăroi — Formă augmentativă și pejorativă pentru bădăran; bărbat de statură mare sau cu un comportament extrem de grosolan, necioplit și lipsit complet de bune maniere. Ca adjectiv, califică o atitudine grosieră, stridentă sau o manifestare fizică lipsită de orice urmă de rafinament social.
• bădioi — Formă augmentativă regională pentru bade; termen utilizat în comunitățile rurale tradiționale pentru a desemna un bărbat solid, voinic, înalt sau de statură impunătoare, păstrând în același timp nuanța de respect și curtoazie specifică apelativului de bază.
• băetan — Băiat mare, bine dezvoltat fizic, aflat la vârsta adolescenței sau a tinereții timpurii; flăcăiandru sau tinerel voinic. Termenul este utilizat în limbajul colocvial și în literatura realistă pentru a descrie un băiat aflat în perioada de tranziție spre maturitate, manifestând adesea energie și o constituție robustă.
• băețoi — Formă augmentativă și regională pentru un băiat mare, înalt, robust și bine dezvoltat fizic; flăcău voinic sau tinerel puternic. Termenul se utilizează adesea în limbajul familial sau colocvial pentru a evidenția cu mândrie ori cu o ușoară ironie constituția viguroasă a unui adolescent aflat în plin puseu de creștere.
• baftan — Termen argotic utilizat pentru a desemna o persoană care are un noroc colosal, un individ extrem de baftos sau un lider informal într-un grup clandestin care reușește întotdeauna să scape din situațiile dificile datorită șansei chioare. În sens extins sau regional, poate descrie un individ lăudăros, cu o statură impunătoare, care epatează prin câștigurile sale obținute fără efort.
• băietan — Băiat mare, bine dezvoltat fizic, aflat la vârsta adolescenței sau a primei tinereți; băiețandru sau flăcău zdravăn. Termenul poartă adesea o nuanță afectuoasă sau, dimpotrivă, ușor ironică, fiind folosit în vorbirea curentă pentru a scoate în evidență creșterea rapidă ori comportamentul energic și uneori impulsiv al unui tânăr.
• băiețoi — Băiat mare, înalt, voinic și puternic dezvoltat fizic; flăcău zdravăn. Folosit ca adjectiv, termenul descrie o fată cu trăsături, gesturi sau comportament băiețos, energic și hotărât, care preferă jocurile dinamice ori vestimentația specifică băieților în detrimentul celor considerate tradițional feminine.
• băiețoiu — Forma articulată hotărât a substantivului augmentativ 'băiețoi', care desemnează un anumit băiat mare, voinic și puternic dezvoltat fizic, bine cunoscut în contextul unei discuții sau al unei comunități. De asemenea, termenul funcționează istoric și regional ca poreclă stabilizată sau nume propriu de familie în onomastica românească, indicând descendența dintr-un strămoș cu o statură robustă ori cu o fire energică.