#bacchus

• ampelus — Personaj din mitologia greacă și romană (Ampelos / Ampelus), un tânăr satir de o frumusețe rară, iubit de zeul vinului, Dionysos (Bacchus). Potrivit mitului, după ce Ampelus a murit strivit de un taur sălbatic, Dionysos l-a transformat într-o plantă de viță-de-vie, dăruind astfel omenirii darul vinului; numele său a devenit eponimul lingvistic pentru termenii științifici viticoli.
• bacanal — Care aparține sau se referă la serbările mistice ale zeului Dionysos (Bacchus); caracterizat prin dezlănțuire frenetică, orgie, petrecere zgomotoasă, exces de băutură și veselie tumultuoasă. În sens figurat și livresc, descrie o atmosferă de un dinamism haotic, lipsită de constrângeri morale sau sociale, unde instinctele și exuberanța domină rațiunea.
• bacanală — Forma de feminin a adjectivului bacanal sau, ca substantiv, sărbătoare religioasă secretă, de un misticism excentric, celebrată în Antichitate în onoarea zeului Bacchus (Dionysos), caracterizată prin dansuri ritualice frenetice, muzică stridentă și consum nelimitat de vin. În sens modern și extins, termenul descrie o petrecere nocturnă turbulentă, o orgie sau orice manifestare colectivă marcată de o dezlănțuire extremă a simțurilor și abandonarea normelor sociale.
• bacanale — Forma de plural a substantivului bacanală; denumire specifică dată marilor serbări ritualice din lumea antică greco-romană dedicate cultului ecstatic al lui Bacchus. În istoria artei și a literaturii, termenul desemnează o temă plastică recurentă reprezentând nimfe, satiri și muritori surprinși în ipostaze festive dinamice, adesea utilizată ca simbol grafic al vitalității descătușate și al abundenței depline.
• bacantă — Femeie care făcea parte din cortegiul mistic al zeului Bacchus (Dionysos) și participa la serbările sale ritualice, fiind cuprinsă de un delir extatic și o frenezie sacră. În sens figurat și literar, termenul descrie o femeie cu un comportament de o senzualitate exuberantă, pasională sau lipsită de inhibiții, care își trăiește emoțiile cu o intensitate sălbatică, amintind de nimfele antichității clasice.
• bacante — Forma de plural a substantivului bacantă; grup de femei extatice din mitologia antică ce alcătuiau cortegiul de adoratori ai lui Bacchus, celebre pentru stările lor de transă colectivă. În istoria teatrului universal, termenul face referire directă la faimoasa tragedie a lui Euripide, 'Bacantele', o capodoperă dramatică ce explorează conflictul profund dintre ordinea rațională a statului și forțele primordiale, nestăvilite, ale naturii umane.
• bacchae — Forma originală din limba latină și engleză pentru 'bacante'; denumire atribuită femeilor extatice din cortegiul zeului Bacchus. În mediul academic, literar și teatral, termenul se folosește adesea neadaptat pentru a face referire directă la tragedia antică greacă a lui Euripide, reprezentând un concept cheie în analiza dihotomiei dintre dionysiac și apolinic.
• bacchanalia — Forma originală din limba latină și engleză pentru 'bacanale'; festivaluri religioase secrete din Roma Antică dedicate cultului lui Bacchus, celebrate cu dansuri extatice, muzică tumultuoasă și un consum ritualic de vin. În mediul academic, literar și istoric contemporan, termenul este utilizat pentru a descrie o manifestare culturală orgiastică neîngrădită sau o temă recurentă în istoria artelor plastice ce simbolizează exuberanța vitală a naturii umane.
• bacchantes — Grafia internațională, de origine franceză și engleză, pentru substantivul 'bacante'; femeile extatice care îl însoțeau pe Bacchus în călătoriile sale mitologice și luau parte la ritualurile sale secrete. În textele moderne de critică literară, istoria teatrului și eseistică filosofică, termenul este utilizat pentru a desemna simbolic forțele primordiale feminine, comportamentul pasional neîngrădit sau personajele feminine din tragediile antice clasice.
• Bacchus — Numele roman al zeului Dionysos din mitologia greacă, divinitate a vinului, a viței-de-vie, a vegetației, a fertilității, a extazului ritualic și a teatrului. Reprezentat adesea însoțit de un cortegiu de sileni, satiri și bacante, cultul său simbolizează forța vitală eliberată de constrângerile rațiunii, dar și dualitatea dintre veselia creativă și furia distructivă provocată de excesul de alcool.
• Bacchus a noyé plus d'hommes que Neptune — Adagiu celebru de origine franceză care se traduce literar prin 'Bacchus a înecat mai mulți oameni decât Neptun'. Utilizat ca avertisment moralizator, aforismul folosește o antiteză mitologică puternică între zeul vinului (Bacchus) și cel al mărilor (Neptun) pentru a sublinia că alcoolismul și excesul de băutură provoacă mult mai multe victime, distrugeri de vieți și tragedii umane decât catastrofele maritime sau naufragiile naturale.
• bachic — Care aparține sau se referă la zeul Bacchus (Dionysos), la cultul acestuia ori la festivitățile caracterizate prin consum abundent de vin și veselie; livresc și figurat, descrie o atmosferă de petrecere zgomotoasă, un comportament bahic, o stare de ebrietate veselă sau o creație lirică dedicată laudelor aduse vinului și plăcerilor pământești.
• Bachus — Formă ortografică alternativă și curentă pentru Bacchus, zeul vinului, al viței-de-vie, al vegetației, al extazului mistic și al festivităților în mitologia romană (asimilat cu Dionysos din mitologia greacă). În sens figurat și cotidian, numele este folosit ca personificare a consumului de alcool, a banchetelor animate, a petrecerilor boeme și a cultului dedicat plăcerilor dionisiace.