#biochimie

• ab initio — Expresie latină care înseamnă 'de la început' sau 'de la punctul zero'. În biochimie și farmacologie computațională, se referă la calcule sau simulări bazate strict pe legile fizicii cuantice, fără a folosi date empirice preexistente (ex. plierea proteinelor ab initio). În medicina legală, descrie un act, o expunere toxică sau o condiție patologică considerată nulă sau prezentă încă din momentul inițial.
• Abderhalden — Eponim medical legat de numele biochimistului Emil Abderhalden, utilizat pentru a desemna reacția imunologică de apărare (reacția Abderhalden) bazată pe fermenții de apărare din ser, folosită în trecut pentru diagnosticarea precoce a sarcinii sau a anumitor afecțiuni oncologice și psihiatrice (precum demența precoce). De asemenea, termenul definește sindromul Abderhalden-Kaufmann-Lignac, o tulburare metabolică congenitală rară caracterizată prin cistinoză și nanism renal.
• abi — Element de compunere savantă utilizat ca prefixoid (variantă a prefixului 'abio-') pentru a semnala absența vieții, lipsa organismelor vii sau procese organice care se desfășoară în afara structurilor biologice active. În biochimie și farmacologie clinică, participă la formarea unor termeni tehnici ce descriu medii sterile, sinteze chimice artificiale de compuși genetici ori reacții moleculare complet lipsite de interacțiune celulară vie.
• abietină — Substanță rășinoasă, de natură diterpenică, extrasă în trecut din rășina unor specii de conifere (în special din genul Abies). În farmacognozia timpurie și în medicina populară savantă a secolului al XIX-lea, era utilizată ca ingredient activ în prepararea unguentelor vulnerare, a plasturilor antireumatici sau ca stimulent balsamic pentru mucoasele respiratorii, datorită proprietăților sale antiseptice și cicatrizante.
• activină — Complex proteic celular și hormon peptidic din superfamilia factorului de creștere transformator beta (TGF-beta), cu rol structural în reglarea ciclului menstrual, proliferarea celulară, apoptoză, diferențierea țesuturilor și secreția de hormon foliculostimulant (FSH) de către glanda hipofiză. Acest agent biochimic coordonează rețele complexe de semnalizare intercelulară în organismele mamiferelor.
• adenină — Bază azotată purinică fundamentală, cu o structură heterociclică alcătuită din două inele condensate, componentă esențială a acizilor nucleici (ADN și ARN). Ea joacă un rol structural crucial în stocarea și transmiterea informației genetice prin legături specifice de hidrogen cu timina sau uracilul, fiind de asemenea un element cheie în molecule vitale pentru metabolismul energetic celular, precum ATP.
• adenozin-fosforic — Care se referă la compușii rezultați din combinarea adenozinei cu una sau mai multe grupări de acid fosforic, jucând un rol fundamental în metabolismul energetic celular. În sens structural, descrie acizii nucleozid-fosforici (precum ATP, ADP sau AMP) care acționează ca transporțiori principali de energie chimică și mediatori în procesele de semnalizare biochimică ale organismelor vii.
• adenozină — Nucleozidă purinică fundamentală formată prin legarea structurală a unei molecule de adenină cu o moleculă de riboză. Această componentă esențială joacă roluri biologice cruciale ca element structural în compuși bioenergetici majori, precum adenozintrifosfatul (ATP), funcționând în același timp în sistemul nervos ca un neuromodulator cu efect inhibitor puternic ce reglează ciclul de somn și starea de veghe, și ca agent antiaritmic în cardiologia de urgență.
• adermină — Denumire științifică alternativă sau istorică acordată vitaminei B6 (în special piridoxinei), un compus organic esențial pentru metabolismul celular. Acest element joacă un rol structural și funcțional crucial în organism, acționând ca un coenzim major în sinteza aminoacizilor, a neurotransmițătorilor și a hemoglobinei, fiind numit astfel datorită capacității sale demonstrate de a preveni sau vindeca afecțiunile dermatologice severe.
• adetină — Substanță organică azotată complexă, derivată structural din baze purinice sau compuși învecinați amino-acidici, studiată în laboratoarele de chimie biologică pentru rolul său în sinteza nucleozidelor sau în reacțiile metabolice celulare. Acest compus biochimic este analizat în cercetările de laborator ca un marker structural fin sau metabolit intermediar în lanțurile de degradare a acizilor nucleici.
• adipo — Prefixoid sau element savant de compunere lexicală, derivat din limba latină, utilizat structural în terminologia medicală și biologică internațională pentru a forma neologisme care fac referire directă la grăsime, țesut adipos, lipide sau acizi grași din organism.
• adipocrom — Pigment natural de natură lipidică sau carotenoidă, solubil în grăsimi, izolat istoric din țesutul adipos al unor animale sau insecte, responsabil pentru colorarea galbenă sau portocalie a rezervelor adipoase. Această structură biochimică servește ca indicator metabolic și reflectă acumularea anumitor metaboliți sau compuși exogeni în vacuolele celulelor grase.
• adipogen — Care produce, generează sau favorizează formarea și acumularea de țesut adipos ori de acizi grași în organism. În sens structural și metabolic, descrie factorii hormonali, nutriționali, genetici ori liniile celulare precursoare (preadipocite) implicate direct în procesul de adipogeneză și în dezvoltarea obezității.
• adipogeneză — Proces biologic complex și succesiune de etape moleculare prin care celulele precursoare nedi ferențiate (preadipocitele) se transformă structural în adipocite mature capabile să acumuleze lipide. Acest fenomen fiziologic include de asemenea sinteza și depunerea de grăsimi (trigliceride) în interiorul țesutului adipos ca formă de stocare a energiei metabolice.
• adipoliză — Proces biochimic și metabolic de descompunere, hidroliză sau degradare a lipidelor și trigliceridelor stocate în țesutul adipos, conducând la eliberarea de acizi grași liberi și glicerol în torentul sangvin; această reacție structurală este reglată enzimatic de lipaze și stimulată hormonal de adrenalină, glucagon ori cortizol pentru a asigura necesarul energetic al organismului în perioadele de efort sau post.
• aerobie — Formă de viață sau proces biologic care se desfășoară exclusiv în prezența oxigenului molecular liber; mod de respirație celulară caracteristic organismelor aerobe, prin care substanțele organice sunt oxidate complet pentru a elibera energie chemicală utilizabilă.
• aerobioză — Condiție de viață sau proces biochimic al organismelor care nu pot exista și funcționa decât în prezența oxigenului molecular liber; ansamblul reacțiilor metabolice prin care substanțele organice sunt oxidate complet, având ca rezultat producerea de energie, dioxid de carbon și apă. Reprezintă opusul anaerobiozei și este specific majorității covârșitoare a ființelor vii complexe.
• aerogeneză — Proces biologic, chimic sau patologic de formare, producere și eliberare de gaze sau aer; în microbiologie, se referă specific la capacitatea unor bacterii anaerobe sau facultative de a genera gaze (cum sunt dioxidul de carbon sau hidrogenul) în urma metabolizării și fermentării carbohidraților.
• Agar — Substanță gelificantă naturală (polizaharidă) extrasă din peretele celular al unor specii de alge roșii (Rhodophyta), utilizată ca mediu solid de cultură în microbiologie, agent de îngroșare în industria alimentară și stabilizator în chimie; în sens istoric și religios, reprezentat ca substantiv propriu, este numele biblic al sclavei egiptene a serei și a lui Avraam, mama lui Ismael, considerată o figură structurală ancestrală în tradițiile iudaice, creștine și islamice.
• agar-agar — Produs mucilaginous polizaharidic extras din peretele celular al unor alge marine roșii (mai ales din genurile Gelidium și Gracilaria), prezentat sub formă de pudră, fulgi sau benzi gelatinoase insolubile în apă rece, dar solubile în apă fierbinte. Din punct de vedere structural, gelifică la răcire formând o rețea tridimensională rigidă și stabilă termic, fiind utilizat pe scară largă în microbiologie ca suport pentru culturi bacteriene, în cofetărie ca înlocuitor vegetal al gelatinei animale (sub codul E406) și în tehnologia farmaceutică.