#bucium
- agonie — Stare de tranziție finală între viață și moarte, caracterizată prin stingerea treptată și progresivă a funcțiilor vitale, slăbirea extremă a activității cardiace și respiratorii și pierderea conștinței. În sens larg sau figurat, termenul desemnează o suferință morală sau fizică intolerabilă, un zbucium sufletesc intens ori faza de declin profund și dureros a unei instituții, ideologii sau rânduieli sociale.
- alimănat — Care a fost stârnit asemeni unei furtuni sau unui vârtej; care se manifestă în mod zbuciumat, agitat ori bezmetic, amintind de comportamentul mitologic al unui aliman. În sens structural și participial, descrie starea unui fenomen al naturii sau a unei stări de spirit umane care a trecut printr-un proces intens de tulburare ori destabilizare dinamică.
- alimăni — Variantă fonetică sau formă de infinitiv scurt pentru verbul arhaic 'alimăna'; acțiunea de a stârni o vijelie puternică, a se zbuciuma violent ori a umbla neliniștit și bezmetic ca un spirit al apelor. Termenul descrie o dinamică structurală impetuoasă, fiind utilizat în poezia populară veche sau în descântece pentru a ilustra mișcarea haotică a elementelor naturii sau a stărilor emoționale native.
- alimănit — Variantă morfologică pentru alimănat; care a fost stârnit ca un vârtej sau o vijelie, prezentând o stare de profund zbucium, tulburare fizică ori agitație dezordonată.
- alphorn — Instrument muzical de suflat tradițional, de mari dimensiuni (lung de câțiva metri), realizat structural din lemn de rășinoase scobit și înfășurat în coajă de mesteacăn, prevăzut cu o deschidere curbată la capătul inferior și un muștiuc de lemn. Acest corn alpin, specific regiunilor montane din Elveția și Austria, produce sunete naturale, calde și puternice, fiind utilizat istoric de păstori pentru comunicarea la distanță între versanți și pentru semnalizare.