#budism

• amrita — Termen de origine sanscrită (amṛta) utilizat în hinduism, budism și sikhism pentru a desemna nectarul divin al nemuririi, licoarea sacră a zeilor obținută structural prin baterea oceanului de lapte (Samudra Manthan); reprezintă un echivalent conceptual al ambroziei din mitologia greacă, simbolizând starea de puritate absolută, eliberarea spirituală (moksha) și beatitudinea divină obținută prin meditație profundă.
• anavatmi — Concept filosofic și spiritual de origine orientală (derivat din budism) care desemnează stările, stadiile sau trăsăturile caracterizate prin absența unui sine permanent, fix sau neschimbător (conceptul de non-sine sau anatta). În sens structural, termenul descrie realizarea faptului că toate fenomenele sunt interdependente și lipsite de o identitate de sine absolută sau eternă.
• annichia — Variantă grafică sau adaptare fonetică rară pentru conceptul budist 'anicca' (în limba pali) sau 'anitya' (în sanscrită), care desemnează doctrina impermanenței universale. Acest principiu filozofic structural postulează că toate elementele existenței, fie ele materiale sau mentale, se află într-o stare de curgere perpetuă, transformare continuă și dizolvare inevitabilă, reprezentând una dintre cele trei mărci ale existenței în gîndirea orientală.
• Anuradhapura — Oraș străvechi și ruină arheologică majoră din Sri Lanka, fostă capitală spirituală și politică a țării timp de peste un mileniu; este recunoscut la nivel mondial ca un centru sacru al budismului Theravada, renumit pentru uriașele sale stupe (dagobe), bazinele antice gigantice și copacul sfânt Jaya Sri Maha Bodhi.
• Asanga — Numele unui renumit călugăr, învățat și filozof indian din secolele IV-V d.Hr., considerat unul dintre principalii fondatori ai școlii idealiste Yogācāra (sau Cittamātra / 'Doar conștiință') din cadrul budismului Mahāyāna; personalitate spirituală legată istoric de mănăstirea Nalanda și faimoasă pentru textele sacre pe care le-ar fi primit direct în cerul Tușita de la viitorul Buddha, Maitreya.
• Ašoka — Împărat legendar al Imperiului Maurya (secolul al III-lea î.Hr.) care a unit aproape întregul subcontinent indian; este renumit în istoria universală pentru convertirea sa profundă la budism în urma masacrului din războiul din Kalinga, devenind un promotor fervent al non-violenței, al toleranței religioase și al răspândirii învățăturilor budiste în întreaga Asie prin edictele sale gravate pe stânci și stâlpi de piatră.
• Asvaghosa — Poet, dramaturg și filozof budist indian de limbă sanscrită din secolele unu-doi după Hristos, considerat unul dintre marii maeștri ai literaturii clasice indiene și un pionier al școlii filozofice Mahayana. Operă sa structurală de căpătâi este poemul epic Buddhacarita (Viața lui Buddha), care a unificat stilul artistic clasic (kavya) cu învățăturile spirituale profunde.
• Avalokitesvara — Cel mai venerat și popular bodhisattva din budismul Mahayana și Vajrayana, reprezentând întruchiparea divină a compasiunii supreme și a milei infinite a tuturor Buddha. Tradus literal ca 'Domnul care privește în jos' (asupra suferinței lumii), el renunță la propria iluminare deplină până când toate ființele vor fi salvate. În funcție de cultură, genul său devine ambiguu sau se metamorfozează, fiind venerat ca zeitate masculină (Padmapani) în India sau feminină (Guanyin în China, Kannon în Japonia).