#cation

• autoritativ — Care denotă, exprimă sau impune autoritate; ferm, categoric și plin de demnitate, inspirând respect și supunere firească prin competență, fără a recurge la tiranie. În psihologia parentală, stilul autoritativ (spre deosebire de cel autoritar) combină cerințele ferme cu afecțiunea, comunicarea deschisă și susținerea autonomiei individului, fiind considerat cel mai echilibrat model educațional.
• autoselector — Dispozitiv sau comutator electromagnetic ori electronic utilizat în sistemele de automatizare și rețelele de telecomunicații pentru selectarea automată a unei linii libere, a unui canal de transmisie sau a unui circuit specific, fără intervenție manuală. Acest mecanism structural asigură direcționarea rapidă și eficientă a semnalelor ori apelurilor către destinația corectă, pe baza unor criterii preprogramate.
• autosincronizare — Proprietate sau proces tehnic prin care două sau mai multe sisteme, circuite, generatoare sau fluxuri de date digitale își aliniază în mod automat fazele, frecvențele, ceasurile interne ori stările operaționale, fără a fi necesar un semnal de comandă extern dedicat. În rețelele de comunicații, acest fenomen garantează corelarea perfectă a transmisiunilor prin extragerea impulsurilor de ceas direct din structura codului recepționat.
• autospor — Tip de spor asexuat, nemobil, produs în interiorul celulei parentale la anumite specii de alge verzi unicelulare (cum ar fi genul Chlorella). Autosporul reprezintă o replică microscopică exactă, perfect formată, a celulei-mamă, posedând aceeași structură celulară și perete propriu înainte de a fi eliberat prin ruperea membranei protectoare externe.
• autostudia — A învăța, a cerceta sau a aprofunda un domeniu, o disciplină ori o problemă teoretică prin efort propriu, fără asistența sau ghidarea directă a unui profesor ori mentor. În sens psihologic sau introspectiv, poate desemna și acțiunea de a se analiza pe sine, studiindu-și propriile reacții, comportamente și mecanisme mentale interioare.
• autostudiere — Acțiunea de a se autostudia și rezultatul ei; procesul autonom de învățare, cercetare sau aprofundare a cunoștințelor fără asistență didactică externă. În sfera psihologiei, reprezintă examinarea critică și sistematică a propriei personalități, trăiri sau motivații, fiind o metodă fundamentală de dezvoltare personală și de autoreglare emoțională.
• autotetraploid — Organism sau celulă poliploidă care posedă patru seturi identice de cromozomi (4n), toate fiind derivate prin multiplicarea sau duplicarea setului cromozomial de bază al aceleiași specii, fără hibridare interspecifică. Acest fenomen structural genetic, întâlnit frecvent în regnul vegetal, duce adesea la apariția unor plante cu dimensiuni mai mari ale organelor vegetative, flori mai voluminoase și o rezistență sporită la factorii de mediu.
• autotratament — Formă de tratament sau îngrijire medicală pe care un individ și-o administrează singur acasă (prin utilizarea de medicamente eliberate fără rețetă, remedii naturiste, proceduri igienico-sanitare sau exerciții fizice), fără supravegherea directă ori prescripția unui medic calificat. În sfera psihică, desemnează utilizarea tehnicilor de auto-ajutorare pentru corectarea dispozițiilor emoționale negative ușoare.
• autoturism — Vehicul rutier cu autopropulsie, prevăzut cu patru sau mai multe roți, destinat structural transportului unui număr redus de persoane (de obicei maximum 9 locuri, inclusiv cel al conducătorului auto) și al bagajelor acestora. Acesta este echipat cu un motor cu ardere internă, electric sau hibrid, fiind conceput pentru a circula pe drumurile publice în scopuri utilitare, recreative sau personale.
• autotutela — Facultate sau drept recunoscut unei persoane ori unei autorități publice de a-și proteja, conserva sau restabili prin mijloace proprii interesele juridice ori deciziile administrative, fără a recurge preventiv la intervenția unei instanțe judecătorești; principiu conform căruia administrația își poate revoca sau modifica propriile acte ilegale ori inoportune.
• autoverificare — Acțiunea de a se autoverifica și rezultatul ei; proces intern, automatizat sau conștient, prin care o entitate (sistem informatic, mașină, persoană) își examinează propriul comportament, datele sau performanțele pentru validare.
• auxanogramă — Rezultatul grafic, diagramatic sau cultura microbiologică obținută în urma unui auxanogram; metodă experimentală utilizată pentru determinarea capacității de nutriție și identificarea anumitor microorganisme (în special drojdii sau fungi) prin testarea sensibilității și dezvoltării lor pe medii de cultură deficitare, în care se adaugă punctual diverse surse de carbon ori azot.
• auxiliar — Care ajută, susține sau completează ceva principal; element de sprijin. În gramatică, definește un verb (precum 'a avea' sau 'a fi') utilizat pentru formarea timpurilor și modurilor compuse. În educație, reprezintă o carte sau un caiet de exerciții care completează manualul obligatoriu.
• auzi — A percepe cu ajutorul simțului auditiv (al auzului) sunete, zgomote, voci ori semnale acustice; a lua cunoștință de ceva prin intermediul spuselor altora, a afla ori a fi informat; (reflexiv) a emite sunete care pot fi percepute de cei din jur.
• auzibilitate — Însușirea, proprietatea sau calitatea de a fi auzibil; gradul sau nivelul de claritate și intensitate cu care un sunet, o voce ori un semnal acustic se transmite și poate fi perceput distinct de un receptor într-un mediu dat.
• avedere — Arhaism lingvistic ce desemnează acțiunea de a aduce la cunoștință, de a demonstra, de a arăta în mod evident sau de a pune în clar; cel mai frecvent, rădăcina termenului supraviețuiește în limba modernă în interiorul locuțiunii adverbiale 'în vedere' sau prin intermediul verbului 'a adeveri'. În textele vechi de secol XVIII, reprezenta darea în vileag, evidența juridică sau actul prin care un fapt devenea clar pentru toți cei prezenți.
• Aver — Un mic toponim internațional ce desemnează diverse localități rurale sau micro-regiuni geografice în Europa și America; de asemenea, în documentele cartografice vechi europene, numele poate apărea ca o variantă grafică arhaică sau parțială pentru cursuri de apă și așezări montane. Din punct de vedere onomastic, structura sa este simplă, fiind apreciată în nomenclatoarele administrative pentru valoarea sa istorică localizată.
• aviochimic — Care se referă la aplicarea sau împrăștierea unor substanțe chimice (îngrășăminte, pesticide, amendamente de sol sau substanțe stingătoare) cu ajutorul aeronavelor utilitare (avioane sau elicoptere); privitor la tratamentele agrochimice aeriene. De asemenea, definește echipamentele speciale montate pe avioane pentru pulverizarea fină a soluțiilor de protecție a plantelor peste culturi întinse.
• aviofon — Aparat sau sistem acustic specializat de intercomunicație utilizat în trecut la bordul aeronavelor militare sau civile pentru a permite dialogul clar între membrii echipajului (piloți, navigatori, mitraliori). Dispozitivul era conceput structural pentru a filtra și izola zgomotul asurzitor produs de motoare și de fluxul de aer exterior, facilitând transmiterea undelor vocale prin tuburi acustice sau microfoane primitive cu căști ecranate.
• avizare — Acțiunea de a aviza și rezultatul ei; procedură oficială, juridică sau administrativă prin care o autoritate competentă, un comitet de experți ori o instituție publică examinează un dosar, un proiect, o cerere sau un act normativ și emite un aviz, o aprobare ori un certificat de conformitate; înștiințare oficială sau notificare prealabilă transmisă unei persoane fizice ori juridice.