#chitara

• arpeggiando — Indicație de execuție muzicală care cere ca notele unui acord să nu fie cântate simultan, ci succesiv, de jos în sus sau de sus în jos, imitând tehnica de ciupire specifică harpei. Spre deosebire de un arpeggio structural, acest termen funcționează ca o directivă stilistică dinamică, impunând fluiditate, finețe și o individualizare clară a fiecărei componente sonore în momentele solistice.
• arpeggione — Un instrument muzical istoric cu coarde și arcuș, de mărimea unui violoncel, dar acordat ca o chitară (șase coarde) și prevăzut cu taste pe tastieră, inventat în anul 1823 de Johann Georg Staufer. Este cunoscut aproape exclusiv datorită faimoasei Sonate în La minor pentru arpeggione și pian scrisă de Franz Schubert, instrumentul oferind un timbru melancolic, hibrid între chitara clasică și instrumentele de orchestră.
• arpegia — A executa notele unui acord muzical în mod succesiv și distinct, într-o ordine ascendentă sau descendentă, în loc de a le emite simultan. Acțiunea este utilizată frecvent de pianiști, chitariști și harpiști pentru a crea texturi melodice fluide, a fragmenta armonia statică sau a adăuga un efect dinamic și dramatic pieselor muzicale interpretate.
• arpegiat — Despre acorduri sau fragmente muzicale: executat prin emiterea succesivă și distinctă a notelor componente, în ordine ascendentă sau descendentă, imitat după tehnica harpei; descrie de asemenea o linie melodică structurată pe baza unor arpegii succesive.
• arpegiere — Acțiunea de a arpegia un acord și rezultatul ei; descompunerea sistematică a structurilor armonice prin redarea succesivă a notelor constitutive în interpretarea instrumentală. Este o tehnică fundamentală utilizată pentru a conferi fluiditate, dinamică și relief texturilor muzicale.
• arpegio — O variantă ortografică alternativă sau neadaptată complet a termenului 'arpegiu' sau 'arpeggio', ce desemnează execuția succesivă și distinctă a notelor unui acord muzical în ordine ascendentă sau descendentă. Este utilizat frecvent în manualele tehnice instrumentale pentru a descrie formulele repetitive de antrenament digital la pian sau chitară.
• arpegiu — Executarea succesivă și distinctă a notelor unui acord muzical în ordine ascendentă sau descendentă, în loc de emiterea lor simultană; acord frânt adaptat după tehnica specifică harpei. Reprezintă o formulă structurală de bază în compoziție, jazz și studiul de tehnică instrumentală la pian, vioară sau chitară, având rolul de a fluidiza linia melodică și de a îmbogăți textura armonică.