#condiment

• aituire — Acțiunea de a aitui și rezultatul ei; proces culinar rustic și tradițional specific anumitor vetre rurale, constând în condimentarea intensă, frecarea sau conservarea bucatelor de carne, a peștelui ori a legumelor cu o cantitate masivă de usturoi pisat (mujdei). De asemenea, termenul poartă o conotație etnobotanică și medical-empirică veche, definind operațiunea microscopică de ungere sau frictionare a pielii cu suc aliaceu în scop dezinfectant ori ritualic de protecție a gospodăriei împotriva spiritelor malefice.
• Allium schoenoprasum — Denumirea științifică a unei plante aromatice perene din familia Amaryllidaceae, cunoscută popular sub numele de 'arpagic', 'chives' sau 'ceapă ciorbească'. Specia este cultivată la nivel mondial pentru frunzele sale tubulare, subțiri și goale pe dinăuntru, care au un gust fin de ceapă și sunt folosite proaspete în arta culinară, fiind apreciată în grădini și pentru inflorescențele sferice compacte de culoare roz-violet.
• Alpinia galanga — Denumire științifică latină pentru galanga mare, o specie de plantă erbacee perenă din familia Zingiberaceae, originară din Asia de Sud-Est. Această plantă aromatică remarcabilă se dezvoltă structural dintr-un rizom cărnos, robust și noduros, având tulpini false înalte și frunze mari, lanceolate. Este intens cultivată pentru calitățile sale culinare ca condiment esențial în bucătăria thailandeză și indoneziană, dar și pentru proprietățile sale terapeutice antioxidante și digestive în medicina tradițională.
• amomum — Gen de plante erbacee, perene și aromatice din familia ghimbirului (Zingiberaceae), originar din regiunile tropicale ale Asiei și Australiei. Include specii ale căror semințe și fructe capsule, intens parfumate și ușor picante, sunt utilizate pe scară largă drept condiment în arta culinară orientală, sub numele de cardamom negru sau nard, dar și în medicina tradițională datorită proprietăților lor carminative și stomahice.
• anason — Plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor (Pimpinella anisum), cu frunze inferioare întregi și superioare divizate, flori mici albe și fructe diachenele mici, ovoidale, bogate în uleiuri volatile aromate; fructele aromatice ale acestei plante, utilizate pe scară largă drept condiment în gastronomie, ca aromă în industria băuturilor alcoolice (lichioruri, ouzo, raki) și ca remediu carminativ, expectorant și stimulent digestiv în medicină și farmacie.
• anasun — Variantă regională, arhaică sau populară de denumire a plantei aromatice Pimpinella anisum, cunoscută în limba română literară sub numele de anason. Această plantă erbacee din familia Apiaceae este cultivată pe scară largă pentru semințele sale mici și ovoidale, bogate în uleiuri esențiale (în special anetol), utilizate intens în gastronomie, patiserie, industria lichiorurilor și în medicina naturistă datorită proprietăților carminative și digestive.
• aneto — Denumire rară, neologică sau variantă regională utilizată ocazional în lexiconul botanic și gastronomic pentru a desemna mărarul (Anethum graveolens) ori o varietate înrudită de plante aromatice din familia Apiaceae. În context culinar internațional, termenul este împrumutat structural din limbile romanice vestice pentru a descrie frunzele și semințele folosite drept condiment datorită uleiurilor eterice cu proprietăți carminative și aromatice puternice.
• anis — Plantă erbacee anuală din familia umbeliferelor, cultivată pentru fructele sale mici și aromatice, bogate în uleiuri esențiale (în special anetol); denumire neologistică regională sau livrescă pentru anason (Pimpinella anisum). În sens larg, termenul face referire și la aroma specifică, dulceag-mentolată, extrasă din această plantă sau din anasonul stelat, utilizată intens în industria băuturilor spirtoase, a dulciurilor și în prepararea remediilor carminative.
• anisona — A aromatiza sau a condimenta un preparat culinar, o pâine, un vin sau o băutură spirtoasă (cum ar fi rachiul) prin adăugarea de anason (regional numit anison) sau esență de anason. Este un termen culinar arhaic sau regional, utilizat mai ales în graiul moldovenesc, ce descrie procesul tradițional de distilare sau infuzare menit să ofere băuturilor spirtoase acea notă specifică, dulceag-mentolată.
• ardeia — A condimenta, a pipera sau a freca o mâncare ori o bucată de carne cu ardei măcinat (boia) sau ardei iute pisat pentru a-i conferi un gust picant și arzător; a căpăta o senzație de arsură sau iuțeală în urma contactului direct cu sucul de ardei. În sens figurat, înseamnă a adresa cuvinte aspre, usturătoare sau a pedepsi pe cineva cu severitate.
• ardeiare — Formă verbală substantivată arhaică sau regională care desemnează acțiunea de a pune ardei, de a condimenta intens cu ardei iute sau boia un preparat culinar, precum și rezultatul acestui proces. În lingvistica istorică structurală, reprezintă un infinitiv lung rar format de la un verb derivat din substantivul 'ardei', utilizat în terminologia domestică din anumite zone etnografice pentru a descrie tehnicile de conservare a cărnii sau de pregătire a sosurilor tradiționale.
• ardeiaș — Formă diminutivală a substantivului masculin 'ardei'; ardei de dimensiuni mici, adesea iute, utilizat proaspăt, conservat în oțet sau ca element decorativ și condiment în diverse preparate gastronomice. În sens botanic neoficial sau popular, poate face trimitere la varietăți ornamentale de Capsicum annuum, care produc fructe mici, intens colorate în roșu, galben sau violet, cultivate în ghivece pentru valoarea lor estetică structurală.
• ardeiat — Condimentat, frecat sau preparat cu ardei (în special cu ardei iute sau boia); mâncare sau compoziție culinară care a căpătat un gust picant, iute ori o culoare roșiatică în urma adăugării acestui ingredient. În sens structural-gastonomic regional, termenul descrie rântașurile, sosurile sau preparatele din carne care au fost infuzate cu esență de ardei pentru a le spori calitățile organoleptice și iuțeala.
• ardeiere — Acțiunea de a ardeia și rezultatul ei; procesul gastronomic sau tehnic de aplicare, frecare sau tratare a unor produse din carne ori preparate culinare cu praf de ardei (boia) sau distilat de ardei iute pentru conservare și aromatizare. În context legumicol rarisim, poate descrie acțiunea experimentală de altoire sau cultivare intensivă a soiurilor din genul Capsicum.
• aromatiza — A comunica sau a conferi o aromă, un miros ori un gust plăcut, intens și specific unui aliment, unei băuturi, unui produs cosmetic sau farmaceutic prin adăugarea de esențe, uleiuri eterice, mirodenii ori extracte aromatice (naturale sau sintetice). În sens chimic industrial, reprezintă acțiunea de a introduce compuși ciclici aromatici într-un amestec de hidrocarburi pentru a-i îmbunătăți calitățile tehnice.
• arumi — Formă regională sau grai local utilizat pentru verbul 'aroma' sau 'aromei'; a da un miros plăcut, a parfuma sau a condimenta o mâncare cu mirodenii pentru a-i spori savoarea. Ca verb reflexiv, termenul poate descrie acțiunea unui spațiu, a unei odăi sau a unui preparat de a se umple de un miros îmbietor și puternic.
• asezona — A adăuga condimente, mirodenii, sare, piper, ierburi aromatice, ulei sau oțet într-un preparat culinar pentru a-i îmbunătăți, rafina sau intensifica gustul și aroma naturală. În sens extins, termenul descrie acțiunea de a îmbogăți ori a da savoare unei compoziții culinare înainte sau în timpul servirii acesteia.
• asezonare — Acțiunea de a asezona și rezultatul ei; operațiunea culinară de adăugare a condimentelor, sosurilor sau mirodeniilor într-un preparat pentru a-i definitiva paleta aromatică. Reprezintă un pas esențial în arta culinară, capabil să transforme echilibrul structural al gusturilor fundamentale dintr-o mâncare.
• asezonat — Care a fost îmbogățit cu mirodenii, condimente, sare ori ierburi aromatice pentru a-i îmbunătăți, rafina sau intensifica gustul; condimentat. La nivel tehnic sau industrial, se poate referi la un material ori produs (cum ar fi lemnul sau fonta) supus unui proces controlat de maturare, uscare ori tratare structurală pentru a atinge caracteristicile optime de utilizare.
• asmaciuc — Variantă regională și populară pentru hașmațuchi (Anthriscus cerefolium), o plantă erbacee anuală din familia Apiaceae, cu frunze aromate divizate fin și flori albe mici. Cultivată sau întâlnită spontan, este utilizată în bucătăria tradițională și în medicina populară datorită proprietăților sale digestive și a aromei sale caracteristice, ușor dulceagă, ce amintește de cea a anasonului și a pătrunjelului.