#constiinta

• alopsihic — Care se referă la percepția lumii exterioare, a mediului înconjurător sau a celorlalte persoane, independent de propria individualitate sau de conștiința de sine (autopsihic). În psihiatria clinică structurală, definește starea sau capacitatea de orientare spațio-temporală corectă în raport cu obiectele și evenimentele externe, iar perturbarea sa (dezorientarea alopsihică) este un indicator major în tulburările de conștiință sau psihozele acute.
• Amnesty International — Organizație neguvernamentală globală de prestigiu, fondată în 1961 în Marea Britanie, dedicată apărării și promovării drepturilor omului la nivel mondial. Structura sa activează pentru eliberarea prizonierilor de conștiință, abolirea pedepsei cu moartea, combaterea torturii și protejarea demnității umane, monitorizând abuzurile guvernamentale și publicând rapoarte anuale cu privire la starea libertăților civile.
• analogizant — Care creează, folosește sau se bazează pe o analogie; element sau factor structural care servește ca punct de plecare sau agent activ în realizarea unei comparații proporționale. În fenomenologie sau teoria cunoașterii, termenul descrie conștiința, discursul ori mecanismul mental capabil să asocieze imagini, semne ori concepte actuale cu amintiri sau structuri abstracte îndepărtate, conferindu-le acestora un sens similar.
• aneantizare — Acțiunea de a (se) aneantiza și rezultatul ei; nimicire totală, distrugere completă, reducere la neant. Ca noțiune structurală în psihologia abisală și filozofia existențială, reprezintă procesul conștient sau inconștient de dizolvare a eului, de anulare a sensului existențial ori de prăbușire a structurilor identitare sub presiunea angoasei radicale.
• anoetic — Care este lipsit de conștiință reflexivă, rațiune sau reprezentare mentală conceptuală; privitor la o stare pur senzorială ori afectivă primară. În psihologia cognitivă și în teoriile memoriei dezvoltate de Endel Tulving, termenul descrie nivelul cel mai elementar de conștiință (conștiința anoetică), caracteristic organismelor care trăiesc exclusiv în prezentul imediat și reacționează la stimuli perceptivi fără a poseda capacitatea de a reflecta asupra propriilor stări mentale sau amintiri.
• antropopsihologie — Ramură interdisciplinară a psihologiei și antropologiei culturale care se ocupă cu studiul trăsăturilor, structurilor și manifestărilor psihice specifice omului în strânsă corelație cu evoluția sa biologică, mediul cultural și contextul social. Această știință analizează modul în care mentalitatea colectivă, comportamentul și conștiința umană sunt modelate structural de tradițiile și instituțiile societății.
• aperceptivitate — Capacitatea sau funcția psihică superioară a conștiinței de a realiza o apercepție; starea activă a minții caracterizată prin aptitudinea de a asimila, decodifica și integra în mod reflexiv noile percepții și stimuli în structura fondului cognitiv preexistent. Reprezintă disponibilitatea structurală a intelectului pentru asimilare conștientă.
• Asanga — Numele unui renumit călugăr, învățat și filozof indian din secolele IV-V d.Hr., considerat unul dintre principalii fondatori ai școlii idealiste Yogācāra (sau Cittamātra / 'Doar conștiință') din cadrul budismului Mahāyāna; personalitate spirituală legată istoric de mănăstirea Nalanda și faimoasă pentru textele sacre pe care le-ar fi primit direct în cerul Tușita de la viitorul Buddha, Maitreya.
• autoanalizare — Acțiunea de a se autoanaliza sau rezultatul ei; proces de examinare conștientă, detaliată și sistematică a propriilor procese mentale, stări emoționale, motive și comportamente; introspecție. În contexte tehnice sau medicale rari, poate desemna și rularea unei proceduri automate de diagnosticare sau analiză chimică executată de un aparat asupra propriilor componente sau eșantioane introduse.
• autoanalizat — Care a fost supus unei autoanalize; persoană care s-a examinat pe sine însuși în mod riguros, profund și lucid din punct de vedere psihologic ori comportamental.
• autoapreciere — Acțiunea de a se autoaprecia sau rezultatul ei; proces psihologic și cognitiv prin care un individ își evaluează propriile calități, competențe, defecte sau comportamente; imagine de sine fundamentată critic. În sens larg, determină nivelul stimei de sine și influențează direct gradul de încredere în propriile forțe și capacitatea de integrare socială.
• autocontempla — A se privi, a se examina sau a se analiza pe sine însuși cu profundă atenție, detașare sau admirație; proces psihologic sau spiritual de introspecție reflexivă prin care o persoană își investighează propriile gânduri, stări emoționale, acțiuni sau identitatea profundă. Implică o orientare conștientă a facultăților cognitive spre propriul nucleu existențial.
• autocontemplare — Acțiunea de a se autocontempla și rezultatul ei; proces profund de introspecție, meditație și analiză interioară prin care un individ își examinează propriile gânduri, stări emoționale, mecanisme psihologice și conștiința de sine. Această practică structurală permite dobândirea unei clarități existențiale superioare și o evaluare detașată a propriei identități.
• autocontemplat — Care a fost supus procesului de autocontemplare; ego, sine sau subiect uman care s-a privit, analizat și evaluat în mod conștient și profund. În sens existențial, descrie starea unui individ ale cărui structuri emoționale și gânduri interioare au fost luminate și înțelese prin introspecție reflexivă directă.
• autocunoaștere — Acțiunea de a se autocunoaște și rezultatul ei; procesul cognitiv, emoțional și spiritual de explorare conștientă a propriei personalități, prin care un individ dobândește claritate asupra motivațiilor, valorilor, defectelor și calităților sale. Acest mecanism structural reprezintă fundamentul dezvoltării personale și al maturizării psihologice umane.
• autodefiniție — Formulare, enunț sau caracterizare prin care o persoană ori o colectivitate își definește în mod autonom propria esență, identitate, valori ori trăsături fundamentale. Acest act structural de autoidentificare conceptuală permite subiectului să își stabilească propriile repere existențiale și etice în fața lumii, respingând încercările de clasificare sau etichetare venite din exterior.
• autoreceptare — Proces psihic, cognitiv sau senzorial prin care un individ își percepe, își decodifică și își integrează în mod conștient propriile stări interne, emoții, impulsuri sau semnale fiziologice; act reflexiv structural de conștientizare a sinelui somatic și psihic. În neurofiziologie, descrie capacitatea sistemului nervos de a procesa stimulii interocepetivi și proprioceptivi nativi, formând baza identității corporale și a reprezentării mentale a propriului ego.