#constructii

• automacaragiu — Muncitor calificat și autorizat a cărui meserie constă în conducerea, manevrarea, deservirea și întreținerea tehnică a unei automacarale. Acest operator profesionist este responsabil de executarea în condiții de maximă siguranță a manevrelor de prindere, ridicare și plasare a sarcinilor grele pe șantiere, trebuind să dețină cunoștințe avansate de balisaj, semnalizare, diagrame de sarcină și legislație specifică privind protecția muncii.
• automalaxor — Autovehicul greu de construcții format dintr-un șasiu de autocamion de mare tonaj pe care este montat un tambur rotativ (cuvă), acționat hidraulic, utilizat pentru omogenizarea componentelor și transportul betonului fluid de la stația de dozare până pe șantier. Numit în mod curent și cifă, acest utilaj asigură rotirea continuă a amestecului în timpul deplasării pentru a preveni segregarea sau priza timpurie a betonului înainte de turnare.
• autoportant — Care își susține propria greutate și sarcinile structurale fără a avea nevoie de elemente de sprijin suplimentare, stâlpi independenți sau grinzi de susținere exterioare; structură arhitecturală, caroserie (șasiu integrat) sau panou conceput astfel încât rezistența mecanică să fie distribuită uniform pe întreaga sa suprafață exterioară. În industria auto, descrie caroseria monococă ce preia toate solicitările dinamice ale vehiculului.
• autoportanță — Proprietate structurală a unui element de construcție, a unei caroserii sau a unei structuri arhitecturale de a-și susține propria greutate și sarcinile mecanice direct luate în calcul, fără a necesita stâlpi, grinzi, cadre exterioare sau alte rețele de sprijin suplimentare. Acest fenomen de distribuție uniformă a tensiunilor interne asigură stabilitatea statică și optimizarea masică a ansamblului, fiind utilizat pe scară largă în proiectarea cupolelor, a halelor industriale moderne și a caroseriilor de tip monococă.
• autoridicător — Dispozitiv, mecanism sau vehicul industrial capabil să își ridice, să își înalțe sau să își monteze propria structură ori componentele grele prin forțe și sisteme hidraulice proprii, fără asistența unei macarale externe. Se folosește cu precădere în construcții pentru a descrie macaralele turn speciale (autoridicătoare) sau platformele hidraulice mobile de mare precizie.
• autoscreper — Utilaj greu de construcții autopropulsat, echipat cu o cupă mare cu lamă tăietoare inferioară, utilizat pentru săparea, încărcarea, transportul și nivelarea straturilor de pământ sau agregat pe distanțe medii. Spre deosebire de un screper tractat, autoscreperul integrează motorul și cabina direct pe șasiul mașinii, oferind o autonomie de lucru sporită și eficiență maximă în lucrările de terasamente mari sau construcții de autostrăzi.
• autoturn — Utilaj tehnologic complex autosasiat sau vehicul specializat echipat cu o nacelă, o platformă hidraulică elevatoare ori o macara cu structură telescopică verticală, utilizat pentru efectuarea lucrărilor la înălțime (reparații rețele electrice, toaletare arbori, montat panouri publicitare). Dispozitivul combină mobilitatea rapidă a unui camion cu stabilitatea structurală a unei turn de lucru mecanizat.
• avanbec — Partea din amonte a unei pile (picior) de pod, proeminentă și amenajată special cu o formă aerodinamică sau unghiulară (ogivală, triunghiulară), având rolul de a despărți firul apei, de a dirija curentul și de a proteja structura împotriva presiunii, loviturilor ghețurilor ori a corpurilor plutitoare transportate de râu. Reprezintă elementul de siguranță frontal al infrastructurii unui pod în fața fluxului hidrologic.
• avantbec — Element de construcție proeminent, cu profil hidrodinamic sau unghiular, situat în partea din amonte a pilei unui pod sau a unui baraj, având rolul structural de a despica și devia firele de apă, reducând presiunea hidrodinamică exercitată de curent și protejând structura principală împotriva impactului cu sloiurile de gheață ori buștenii aduși de viituri.
• azbest — Nume generic atribuit unui grup de minerale silicate naturale, cu structură fibroasă, remarcabile prin rezistența lor absolută la foc, acizi și tracțiune mecanică, precum și prin proprietățile lor de izolare termică și electrică. Utilizat intensiv în trecut în industria materialelor de construcție (plăci de azbociment, izolații), utilizarea sa modernă este interzisă sau sever restricționată structural din punct de vedere medical, deoarece inhalarea fibrelor microscopice este extrem de toxică, provocând asbestoză și afecțiuni pulmonare severe.
• azbestolit — Material de construcție compozit, izolator și ignifug, fabricat în trecut dintr-un amestec structural de fibre de azbest lipite cu ciment, magnezit ori alte liante organice sau minerale. Acest produs industrial era utilizat pe scară largă sub formă de plăci sau învelișuri protectoare datorită rezistenței sale deosebite la temperaturi înalte și acțiuni mecanice, însă producția și utilizarea sa modernă au fost interzise complet din cauza toxicității severe a pulberilor inhalate.
• azbociment — Material de construcție compozit, rigid și rezistent, fabricat dintr-un amestec structural de ciment hidraulic, apă și fibre de azbest (amiant) dispersate uniform, utilizat intensiv în trecut pentru producerea de plăci ondulate de acoperiș, țevi de scurgere și panouri izolatoare ignifuge. Deși recunoscut pentru durabilitatea sa sporită și rezistența absolută la intemperii și foc, producția și utilizarea sa modernă sunt complet interzise sau sever restricționate prin legi de siguranță publică, deoarece fragmentarea sau uzura materialului eliberează pulberi fine de azbest cu un potențial carcinogen ridicat.