#constructii

• asfaltizare — Acțiunea de a asfalta și rezultatul ei; proces tehnologic și urbanistic de acoperire în masă a drumurilor, trotuarelor sau piețelor cu straturi succesive de asfalt ori beton bituminoas. Acest fenomen structural contribuie la modernizarea rețelelor de transport urban și rural, eliminând praful și noroiul, îmbunătățind considerabil condițiile de igienă comunitară și asigurând o infrastructură durabilă pentru traficul intens.
• asfaltor — Muncitor calificat în lucrări de pavare și construcții rutiere, specializat în întinderea, nivelarea și compactarea straturilor de asfalt sau bitum. În sens tehnic, denumirea este folosită uneori și pentru a desemna utilajul mecanic greu (repartizor sau finisor de asfalt) care execută așezarea structurală și uniformă a mixturilor bituminoase pe carosabil.
• asiză — 1. (În construcții și arhitectură) Strat orizontal continuu din blocuri de piatră, cărămidă ori alte materiale de zidărie, așezate la aceeași înălțime în structura unui perete sau zid. 2. (În geologie) Strat de roci sedimentare sedimentate uniform, caracterizate prin aceeași compoziție litologică ori paleontologică. 3. (În drept și istorie; la plural) Curte cu juriu, sesiune sau adunare periodică judecătorească structurală în cadrul căreia se judecau procese penale de o gravitate deosebită.
• Aspdin — Nume de familie englezesc, faimos în istoria industriei moderne datorită lui Joseph Aspdin (1778–1855), un zidar și inventator britanic care a obținut în anul 1824 patentul pentru cimentul Portland; această invenție epocală, realizată prin calcinarea unui amestec precis de calcar și argilă, a revoluționat construcțiile globale și stă la baza betonului utilizat în infrastructura contemporană.
• astar — Material textil subțire (din mătase, satin, bumbac sau fibre sintetice) care se coase pe partea interioară a unei piese de îmbrăcăminte (palton, sacou, fustă) pentru a-i masca cusăturile, a-i proteja țesătura de bază și a-i asigura o așezare elegantă pe corp; în sens industrial sau tehnic extins, reprezintă un prim strat de vopsea, grund sau tencuială aplicat pe o suprafață brută ca bază stabilă înainte de finisarea finală.
• astăreală — Ansamblu de scânduri așezate strâns și fixate pe căpriorii unui acoperiș, având rolul de a forma o suprafață continuă, rigidă și suportivă pentru montarea ulterioară a învelitorii protectoare (țiglă, tablă, șindrilă) și a straturilor de izolație.
• astări — A executa o astăreală pe structura de rezistență a unui acoperiș; a acoperi, a placa sau a căptuși scheletul format din căpriori cu un strat continuu de scânduri strâns îmbinate ori cu plăci aglomerate, pentru a crea suportul rigid necesar montării învelitorii finale și a straturilor izolatoare.
• astărire — Acțiunea de a astări și rezultatul ei; operațiunea tehnică de montare a scândurilor sau a plăcilor pe căpriorii unui acoperiș pentru a crea o suprafață plană continuă; execuția propriu-zisă a astărelii în cadrul lucrărilor de dulgherie.
• astărit — Care a fost supus procesului de astărire; acoperiș, șarpantă sau schelet de căpriori pe care s-a montat un strat continuu de scânduri ori plăci din lemn (astăreală) pentru a servi drept suport rigid învelișului protector; în sens tehnic, descrie starea unei structuri gata pregătite pentru aplicarea hidroizolației.
• astereală — Ansamblu de scânduri așezate strâns și fixate pe căpriorii unui acoperiș, având rolul de a forma o suprafață continuă, rigidă și suportivă pentru montarea ulterioară a învelitorii protectoare (țiglă, tablă, șindrilă) și a straturilor de izolație.
• așternător — Care servește la așternut; obiect, unealtă sau dispozitiv mecanic utilizat în gospodărie ori în industrie pentru a întinde, a distribui uniform sau a așeza straturi de materiale (cum ar fi utilajele agricole pentru împrăștiat paie sau fân). Ca substantiv masculin, definește muncitorul sau persoana care are ca atribuție specifică pregătirea culcușurilor, așezarea straturilor izolatoare în grajduri sau aplicarea materialelor de drumuri în construcții.
• astupare — Acțiunea de a astupa și rezultatul ei; procesul mecanic, industrial, biologic sau gospodăresc prin care se realizează închiderea, acoperirea, blocarea ori izolarea unei gropi, a unui recipient, a unei conducte sau a unei deschizături. În context tehnic sau chirurgical, definea operațiunea de etanșare a unui orificiu structural pentru a preveni scurgerile de fluide ori contaminarea exterioară.
• astupător — Care servește la astupat; obiect, dispozitiv mecanic sau unealtă specializată (cum ar fi un dopuitor, un căpăcitor sau un obturator industrial) utilizat pentru închiderea etanșă a unor recipiente, orificii ori conducte. Ca substantiv masculin, poate desemna și muncitorul sau persoana care are ca sarcină specifică închiderea, acoperirea ori izolarea unor gropi, șanțuri de utilități sau deschideri structurale în construcții.
• attic — Formă neadaptată sau neologism utilizat ca variantă pentru 'atic' sau pentru a descrie elemente specifice regiunii antice Atica; în arhitectură, reprezintă un etaj scund situat deasupra cornișei principale a unei clădiri cu scopul de a masca acoperișul; în lingvistică, se referă la dialectul antic grec vorbit în Atena, pilon structural al limbii grecești clasice.
• autobasculantă — Autovehicul de mare tonaj, echipat cu o ladă sau o benă basculantă acționată de un mecanism hidraulic, utilizat în construcții, minerit și lucrări publice pentru transportul și descărcarea automată, prin înclinare, a materialelor în vrac (cum ar fi nisipul, pietrișul, pământul, molozul sau mineralele).
• autobetonieră — Autovehicul de mare tonaj, echipat cu o cisternă sau un tambur rotativ acționat mecanic, utilizat în construcții pentru prepararea ori transportul betonului fluid de la stația de dozare direct la șantiere. Rotația continuă a tamburului previne segregarea și întărirea prematură a amestecului în timpul tranzitului.
• autodumper — Autovehicul greu de șantier, de mare productivitate, echipat cu o benă basculantă robustă, utilizat pentru transportul și descărcarea rapidă a pământului, rocii, minereurilor sau a altor materiale de construcție pe terenuri accidentate ori în cariere de extracție.
• autoexcavator — Utilaj greu de construcții format dintr-un excavator montat structural pe șasiul unui autocamion de mare tonaj, echipat cu un motor propriu de propulsie, utilizat pentru deplasarea rapidă pe drumurile publice între șantiere și executarea lucrărilor de terasamente sau săpături.
• autogreder — Utilaj greu autopropulsat, dotat cu o lamă lungă mobilă montată între osia din față și cea din spate, folosit în construcția de drumuri și terasamente pentru profilarea, nivelarea, împrăștierea stratului de pământ sau pietriș și pentru curățarea zăpezii.
• automacara — Vehicul autopropulsat, format dintr-un șasiu de autocamion de mare tonaj pe care este montată o instalație mecanică sau hidraulică de ridicat (macara), dotată cu un braț telescopic ori cu zăbrele. Acest utilaj mobil complex este utilizat pe șantierele de construcții, în logistică, transporturi industriale și intervenții de urgență pentru manipularea, ridicarea, poziționarea și mutarea unor încărcături sau structuri grele în diverse puncte de lucru, oferind avantajul unei mari mobilități de deplasare pe drumurile publice.