#creste

• acrogen — Despre plante sau structuri; care se dezvoltă, crește sau ia naștere exclusiv la vârf, apex sau în extremitatea superioară. În botanica clasică, termenul descrie un mod de dezvoltare caracteristic criptogamelor vasculare (cum sunt ferigile și mușchii), ale căror tulpini se alungesc doar prin activitatea meristemului apical terminal. Ca substantiv, denumește o plantă cu un astfel de tipar structural de creștere verticală.
• acromegal — Care suferă de acromegalie; caracterizat prin dezvoltarea excesivă și disproporționată a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței, nas, mandibulă) din cauza hipersecreției patologice de hormon de creștere (somatotrop) după închiderea cartilajelor de conjugare. Ca substantiv, desemnează un individ de sex masculin diagnosticat clinic cu această afecțiune neuroendocrină cronică, declanșată cel mai frecvent de un adenom hipofizar.
• acromegalic — Variantă sinonimică a adjectivului acromegal; care se referă la acromegalie, manifestă simptomele acesteia sau este afectat de hipersecreția de somatotrop. Ca substantiv, termenul definește un bărbat care prezintă tabloul clinic al bolii, marcat prin hipertrofia oaselor feței, a mâinilor și a picioarelor secundar unui adenom hipofizar.
• acromegalică — Forma de feminin pentru cuvântul 'acromegalic'; definește o persoană de sex feminin sau o manifestare fizică afectată de această disfuncție neuroendocrină. Simptomatologia la femei cuprinde, pe lângă modificările faciale și scheletice, asocieri frecvente cu hipertensiunea arterială secundară și modificări ale vocii.
• acromegalie — Boală neuroendocrină cronică provocată de o hipersecreție patologică de hormon de creștere (somatotrop) și de factor de creștere de tip insulinic (IGF-1) la vârsta adultă, după sudarea cartilajelor de conjugare epifizare. Afecțiunea se caracterizează prin mărirea exagerată a extremităților scheletice (mâini, picioare), hipertrofia oaselor feței (prognatism, proeminența arcadelor orbitale), îngroșarea țesuturilor moi, macroglosie și disfuncții cardiace sau metabolice severe secundare.
• acromicrie — Condiție clinică patologică rară, considerată opusul acromegaliei, caracterizată prin dimensiunile neobișnuit de mici și dezvoltarea insuficientă a extremităților corpului (mâini, picioare, oasele feței). Acest sindrom structural este provocat cel mai adesea de disfuncții hipofizare congenitale, leziuni ale diencefalului sau tulburări severe de secreție ale hormonilor trofici în perioada de creștere.
• acroton — Care se referă la acrotonie; plantă, tulpină sau arbust caracterizat prin faptul că mugurii situați spre vârf (apicali) se dezvoltă mult mai puternic și mai rapid decât cei de la bază, dominând structural creșterea ramurilor. Ca substantiv, termenul descrie un tip de comportament vegetativ în care ramificarea principală se realizează exclusiv în zona superiorară a axului central, fiind o caracteristică esențială a multor specii de arbori foioși.
• actinotropism — Proprietate biologică și fenomen de dezvoltare orientată a unor organe vegetale sau organisme fixate, constând în curbarea ori creșterea direcționată a acestora sub acțiunea directă și asimetrică a radiațiilor luminoase sau a altor fluxuri radiante. Acest mecanism structural optimizează captarea energiei necesare proceselor metabolice în funcție de incidența razelor.
• aerotropic — Care se referă la aerotropism; care manifestă o mișcare de orientare sau o reacție de creștere orientată a organelor vegetative ale plantelor (rădăcini, tulpini) sub influența directă a aerului atmospheric sau a concentrației locale de oxigen. Termenul descrie proprietățile biologice ale țesuturilor vegetale ce reacționează structural la prezența diferitelor gaze din mediul ambiant.
• aerotropism — Formă specifică de tropism sau mișcare de orientare și creștere direcționată a organelor vegetative ale plantelor, cum ar fi rădăcinile sau filamentele miceliene, determinată de prezența aerului sau de variația concentrației de oxigen în mediul înconjurător. Acest fenomen structural le permite plantelor să își ghideze rădăcinile către straturile de sol mai aerisite sau să dezvolte structuri respiratorii deasupra apei.
• agrozootehnic — Care aparține sau se referă simultan la agricultură și zootehnie; care integrează structural cultura plantelor de câmp cu creșterea și exploatarea animalelor domestice. Termenul descrie complexele de producție, măsurile tehnologice sau studiile care urmăresc corelarea directă a bazei furajere vegetale cu necesarul nutrițional al efectivelor de animale.
• aguriza — A se transforma în aguridă sau a rămâne în stadiul de fruct verde, mic și acru; termen regional folosit în viticultură pentru a descrie fenomenul prin care boabele de struguri se opresc din evoluție și nu mai ajung la maturitate din cauza secetei, a bolilor sau a atacurilor de dăunători, păstrându-și astringența și culoarea verde.
• agurizare — Acțiunea de a aguriza și rezultatul ei; proces fiziologic sau patologic regional descris în viticultură prin care boabele de struguri stagnează în evoluție și rămân mici, verzi și acre. Acest fenomen structural este cauzat de factori de stres climatic precum seceta extremă sau de atacul unor agenți patogeni, determinând compromiterea maturării normale a rodului.
• agurizi — Formă verbală regională sau variantă de conjugare folosită în anumite graiuri românești pentru acțiunea de a aguriza (a se transforma în aguridă); proces prin care boabele de struguri stagnează în evoluție și rămân mici, verzi și acre pe parcursul verii din cauza bolilor sau a stresului climatic.
• agurizire — Acțiunea de a agurizi și rezultatul ei; proces fiziologic sau patologic regional descris în viticultură prin care boabele de struguri stagnează în evoluție și rămân mici, verzi și acre. Acest fenomen structural determină compromiterea maturării normale a rodului din cauza bolilor sau a secetei.
• albinare — Loc special amenajat, adăpost structural sau complex de stupi unde sunt crescute și îngrijite albinele; prisacă ori stupină. Reprezintă de asemenea o variantă lexicală secundară pentru acțiunea colectivă sau procesul de organizare a unei activități apicole.
• Albizia lophantha — Arbust sau arbore mic deosebit din familia leguminoaselor, originar din vestul Australiei, cunoscut popular sub denumirea de 'albizia cu flori de creastă'; se caracterizează printr-o creștere rapidă, frunze penate verzi-închise și inflorescențe dense, cilindrice, de culoare galben-verzuie sau crem, ce seamănă cu niște perii mici.
• alometrie — Studiu structural sau fenomen biologic ce analizează raportul dintre ritmul de creștere a dimensiunilor unui organ ori ale unei părți a corpului și ritmul de dezvoltare a organismului în ansamblul său. Acest mecanism matematic și fiziologic demonstrează că diferite componente anatomice nu se dezvoltă în mod proporțional (izometric), ci urmează rate diferențiate de evoluție morfologică, fiind esențial în cercetarea evoluției speciilor și a ontogenezei.
• anauxit — Substanță organică, metabolit sau compus chimic structural care inhibă, blochează sau oprește creșterea și dezvoltarea celulară, acționând ca un antagonist direct al auxinelor sau al hormonilor vegetali de stimulare. Acest agent biologic este utilizat în cercetare pentru încetinirea controlată a multiplicării țesuturilor în culturile in vitro.
• anemotrop — Care prezintă proprietatea de anemotropism; organism, organ vegetal sau structură biologică ce își modifică poziția, orientarea sau direcția de creștere sub influența directă și constantă a curenților de aer sau a vântului dominant dintr-un anumit areal geografic. Acest fenomen bio-structural este o adaptare vitală pentru plantele din zonele alpine sau de coastă, reducând riscul de rupere și optimizând captarea resurselor.