#cristalin
- anfibol — Denumire generică dată unui grup important de minerale silicatice (inosilicați) bogate în fier, magneziu, calciu și aluminiu, care cristalizează în sistemele monoclinic sau ortorombic. Aceste structuri minerale sunt componente esențiale ale multor mărci de roci magmatice și metamorfice, prezentând o formă caracteristică de prisme alungite sau fibre subțiri.
- antecliză — Formațiune tectonică regională de amploare mare, caracterizată printr-o boltire sau ridicare lentă și continuă a fundamentului cristalin al unei platforme continentale. Stratul de sedimente care o acoperă este de regulă subțire, prezentând lacune stratigrafice mari din cauza eroziunii prelungite, fiind structura opusă unei syneclize.
- antofilit — Silicat natural de magneziu și fier, cristalizat în sistemul ortorombic, făcând parte din grupa amfibolilor magnezieni; mineral cu structură lamelară, fibroasă sau prismatică, de culoare cenușie, brună ori verzuie, care se găsește în special în rocle metamorfice (șisturi cristaline). Varietățile sale fibroase sunt utilizate industrial ca azbest rezistent la acțiunea acizilor și a temperaturilor ridicate, deși manipularea lor implică riscuri severe de toxicitate respiratorie.
- antolit — Formațiune minerală sau concrețiune sedimentară subterană, formată prin precipitarea și acumularea treptată a sărurilor minerale în interiorul unor cavități carstice ori straturi geologice specifice. Acest agregat cristalin structural se dezvoltă adesea sub formă de stalactite sau cruste ramificate, având o compoziție chimică dictată de microclimatul peșterii și de puritatea soluțiilor hidrotermale care circulă prin masivul stâncos.
- antozit — Varietate rară de fluorită radioactivă de culoare violet-închis până la neagră, caracterizată structural prin incluziuni microscopice de fluor liber și calciu coloidal rezultate în urma bombardamentului constant cu radiații alfa din surse naturale de uraniu înconjurătoare. Acest mineral prezintă proprietatea unică de a emite un miros înțepător de fluor și ozon în momentul în care structura sa cristalină este zdrobită sau fracturată mecanic.
- argentin — Care este argintiu, strălucitor sau curat ca argintul; care produce un sunet clar, cristalin și armonios ce amintește structural de rezonanța metalelor prețioase. În sens literar și stilistic, este utilizat frecvent ca epitet pentru a descrie o voce melodioasă, râsul limpede al unei persoane sau reflexiile lunii pe o suprafață acvatică liniștită.
- ariat — Termen tehnic rar utilizat pentru a descrie un compus chimic sau o sare derivată dintr-un acid specific ori o structură cristalină analizată în laboratoarele de mineralogie aplicată.
- austenită — Constituent structural al oțelurilor și fontelor, reprezentând o soluție solidă interstițială de carbon (sau alte elemente de aliere) în fierul cu rețea cristalină cubică cu fețe centrate (fier-gama). Este stabilă în mod natural la temperaturi ridicate, însă poate fi menținută la temperatura camerei în oțelurile înalt aliate (oțeluri austenitice), fiind caracterizată prin plasticitate excelentă, rezistență ridicată la coroziune și proprietăți nemagnetice.