#cristalin

• actinită — Rocă metamorfică structurală sau varietate de șist cristalin caracterizată prin prezența predominantă și aranjamentul radiar ori fibros al cristalelor de actinot (un mineral din grupul amfibolilor). Acest termen tehnic descrie formațiuni geologice compacte, formate în condiții de presiune și temperatură medii, recunoscute pentru nuanțele lor verzui și textura specifică aciculară.
• afachie — Condiție medicală oculară caracterizată prin absența cristalinului din structura globului ocular, survenită cel mai frecvent în urma unei intervenții chirurgicale de îndepărtare a cataractei sau, mai rar, din cauza unui traumatism sever ori a unei anomalii congenitale. Această anomalie determină o reducere severă a capacității de focalizare (tulburare majoră de refracție) și pierderea completă a acomodării vizuale, necesitând corecție prin implant de cristalin artificial, lentile de contact speciale sau ochelari cu dioptrii mari.
• afanit — Rocă magmatică (vulcanică sau filoniană) cu o textură extrem de fină, microcristalină sau vitroasă, în care cristalele componente sunt de dimensiuni atât de mici încât nu pot fi distinse cu ochiul liber, fiind necesară utilizarea microscopului optic. Ca adjectiv, termenul descrie textura specifică a acestor roci (precum bazaltul sau andezitul), rezultată în urma unui proces de răcire rapidă a magmei la suprafața scoarței terestre.
• afanitic — Care prezintă caracteristicile unui afanit; termen utilizat pentru a descrie textura rocilor magmatice ale căror componente cristaline sunt de dimensiuni microscopice sau submicroscopice, fiind imposibil de distins cu ochiul liber. Această structură extrem de fină indică o solidificare rapidă a magmei sau a lavei la suprafața scoarței terestre ori în imediata apropiere a acesteia, proces ce a împiedicat creșterea unor cristale mari.
• agat — Varietate microcristalină de cuarț, reprezentând o formă de calcedonie care se caracterizează structural prin benzi concentrice sau paralele de culori și opacități diferite, dispuse în straturi succesive. Din punct de vedere geologic, se formează în cavitățile rocilor vulcanice (geode) prin depunerea ritmică a silicei din soluții hidrotermale, fiind utilizat pe scară largă în confecționarea obiectelor decorative, a bijuteriilor de lux și ca lagăr de precizie în mecanică.
• ahat — Formă ortografică și fonetică alternativă, mai puțin frecventă sau învechită, pentru mineralul cunoscut sub numele de agat. Reprezintă o varietate microcristalină de cuarț (calcedonie), caracterizată prin straturi succesive de culori diferite și texturi dungate specifice, utilizată pe scară largă în confecționarea bijuteriilor, obiectelor decorative de lux și în industria de precizie datorită durității sale ridicate.
• alochromatic — Care este incolor în stare pură, dar capătă diverse culori datorită prezenței unor impurități chimice fine, incluziuni străine sau defecte structurale în rețeaua cristalină; se aplică mineralelor precum cuarțul, fluorina sau corindonul, a căror culoare nu este o proprietate intrinsecă.
• alocure — Fenomen structural sau proces de tratare termică ori chimică prin care se modifică faza cristalină sau structura internă a unui material într-un mod diferit față de evoluția sa termodinamică standard. În metalurgia avansată sau fizica stării solide, termenul indică o deviație controlată în procesul de solidificare sau cristalizare, generând proprietăți mecanice alternative.
• aloșit — Mineral rar sau silicat complex descoperit în anumite roci metamorfice sau depozite hidrotermale, caracterizat structural printr-o rețea cristalină atipică și asocieri cu micro-agregate minerale de origine externă (alogene). Acest compus geologic este analizat prin difracție cu raze X pentru a stabili condițiile de presiune și temperatură specifice din scoarța terestră în momentul cristalizării sale.
• alotriomorf — Despre minerale sau componente cristaline ale unei roci magmatice: care nu prezintă fețe geometrice proprii sau o formă exterioară regulată nativă, deoarece dezvoltarea sa structurală a fost limitată și constrânsă de spațiile libere rămase între cristalele formate anterior în timpul solidificării magmei.
• alotropie — Proprietate sau fenomen structural prin care un singur element chimic, în stare pură (substanță simplă), poate exista în două sau mai multe forme moleculare ori structuri cristaline diferite, având proprietăți fizice și adesea chimice complet distincte (de exemplu, carbonul existent sub formă de diamant, grafit, grafen sau fulerene). Termenul se aplică strict elementelor, fiind echivalentul polimorfismului din mineralogie.
• alotropism — Stare, proprietate sau fenomen structural constând în capacitatea unui element chimic pur de a exista sub mai multe forme moleculare sau rețele cristaline diferite (alotropie); ansamblul modificărilor geometrice spațiale pe care le pot adopta atomii aceluiași corp simplu, generând substanțe cu proprietăți fizice și mecanice total diferite, deși compoziția elementară brută rămâne identică.
• aluminosilicat — Mineral complex din clasa silicaților (reprezentând o mare parte din scoarța terestră, precum feldspații, zeoliții și micile) în ale cărui rețele cristaline o parte din atomii de siliciu sunt înlocuiți cu atomi de aluminiu legați de oxigen.
• alumosilicat — Variantă terminologică sau grafică (influențată de nomenclaturile germană și rusă) pentru 'aluminosilicat'; mineral complex din clasa silicaților în ale cărui rețele cristaline o parte din atomii de siliciu sunt înlocuiți cu atomi de aluminiu.
• amfibol — Denumire generică pentru un grup extins de minerale inosilicate cu o structură cristalină monoclinică sau ortorombică, formate din catene duble de tetraedre de dioxid de siliciu. Acest grup structural, din care fac parte hornblenda, actinotul și tremolitul, conține de regulă ioni de fier, magneziu, calciu și sodiu, fiind un constituent esențial al multor roci magmatice și metamorfice închise la culoare.
• amorf — Care nu prezintă o structură cristalină organizată sau o formă geometrică regulată; substanță solidă în care atomii sau moleculele sunt dispuse haotic, fără o simetrie spațială pe distanțe lungi (cum ar fi sticla sau smoala). În biologie, descrie elemente fără formă anatomică definită, iar în sens figurat sau psihologic, se aplică unei persoane lipsite de energie, apatice, pasive sau inerte.
• amorfă — Forma de feminin pentru adjectivul 'amorf'; care nu posedă o structură cristalină ordonată sau o formă geometrică regulată. În știința materialelor, descrie o substanță solidă ale cărei particule constitutive sunt aranjate dezordonat, iar în sens figurat sau caracterial, definește o persoană sau o atitudine lipsită de dinamism, energie, voință ori inițiativă.
• amorfism — Stare sau proprietate structurală a unor corpuri solide de a nu avea o organizare cristalină interioară și nici o formă externă regulată, atomii sau moleculele lor fiind dispuse în mod haotic. În sens biologic, termenul indică absența unei conformații sau structuri anatomice clar definite la anumite organisme inferioare sau celule parazitare.
• anait — Termen tehnic rar sau variantă mineralogică ce desemnează un compus cristalin ori un silicat natural studiat în structurile geologice specifice; de asemenea, poate fi întâlnit în vechea nomenclatură chimică ca variantă de transcriere pentru anumiți derivați salini sau acizi. Ca adjectiv, descrie un material sau o formațiune stâncoasă compactă ale cărei proprietăți fizico-chimice sunt legate de acest compus structural.
• anaită — Forma de feminin a adjectivului anait; descrie o masă minerală, o rocă, o substanță sau o structură cristalină care conține anait ori prezintă caracteristicile fizico-chimice ale acestui silicat natural. În analizele petrografice, califică formele de depunere sau varietățile stratificate asociate acestui compus structural.