#cuvant rar

• adâncos — Care prezintă multe adâncituri, neregularități de relief sau cavități structurale pronunțate; teren, parcurs sau mediu fizic plin de gropi, văi adânci ori depresiuni succesive. În sens stilistic sau regional, termenul descrie o suprafață fragmentată geomorfologic care îngreunează deplasarea și colectează în mod natural apele de șiroire.
• afiștat — Formă grafică arhaică sau regională rară întâlnită în manuscrise administrative și juridice timpurii, reprezentând o variantă alterată fonetic a cuvântului 'afișat' sau a unui termen înrudit cu înscrisurile oficiale expuse public. În lexiconul istoric românesc, reflectă stadiile de tranziție ale preluării și adaptării grafice a conceptelor legate de publicarea ordonanțelor domnești în târgurile medievale.
• agere — Acțiunea de a deveni ager sau de a ascuți simțurile; proces de dezvoltare a perspicacității, a agilității mintale ori fizice. Reprezintă o formă substantivată rară, întâlnită uneori în texte stilistice sau eseistice pentru a descrie intensificarea atenției sau trezirea spiritului critic.
• agerie — Calitatea de a fi ager; agilitate mentală, perspicacitate, agerime sau iuțeală de spirit manifestată în mod constant. Reprezintă o variantă lexicală rară sau arhaică pentru termenul consacrat 'agerime', utilizată ocazional pentru obținerea unor efecte stilistice deosebite în proza literară.
• agerire — Acțiunea de a ageri și rezultatul ei; procesul prin care o persoană devine mai vigilentă, mai iute de minte sau mai agilă; stimulare a facultăților perceptive ori cognitive. Reprezintă substantivarea dinamică a verbului 'a ageri', utilizată în contexte academice ori stilistice speciale.
• agestire — Acțiunea de a se agesti și rezultatul ei; variantă lexicală pentru procesul natural de colmatare și blocare a unei albii sau a unui canal prin acumularea de aluviuni, sedimente și resturi vegetale. Reprezintă substantivarea dinamică a verbului 'a agesti'.
• agestrire — Variantă lexicală sau derivată rară pentru acțiunea de a se agestri ori de a se colmata; procesul dinamic de acumulare și îndiguire naturală a unei albii prin intermediul aluviunilor, sedimentelor fine, mâlului și resturilor vegetale transportate de viituri. Acest fenomen determină o modificare structurală a profilului transversal al cursului de apă.
• aghe — Variantă fonetică rară, arhaică sau regională utilizată în trecut în limbajul bisericesc sau în graiurile locale pentru a desemna titlul de agă, reprezentantul ordinii publice, ori o prescurtare simbolică legată de termenul agheasmă. În anumite contexte istorice, a funcționat și ca rădăcină onomastică hipocoristică.
• aghestin — Formă rară, arhaică sau regională utilizată în trecut în unele comunități rurale pentru a descrie un obiect ori un spațiu curățat, spălat ori stropit cu agheasmă; de asemenea, poate indica o persoană care se ocupă cu adusul apei sfințite sau o variantă locală, deformată, legată de ordinul călugăresc al augustinilor în documentele transilvănene vechi.
• aghețizare — Acțiunea de a (se) agheța și rezultatul ei; proces rar sau regional prin care un obiect ori o suprafață se prinde, se agață, se agață structural într-un cârlig sau obstacol; de asemenea, poate indica transformarea simbolică sau deformată local a unui element legat de gheață (înghețare secundară).
• aghiag — Variantă fonetică rară, regională sau deformată local pentru termeni legați de agheasmă ori de un recipient de lut utilizat în trecut în satele din Transilvania și Banat pentru păstrarea lichidelor sfințite sau a uleiurilor de cult. În unele manuscrise izolate, apare ca o transcriere alterată a unor titluri sau funcții bisericești.
• aghian — Termen rar sau regional utilizat în trecut în anumite credințe populare ori texte dialectale izolate pentru a descrie un spirit, un personaj mitologic sau o stare legată de supranatural; uneori folosit ca variantă deformată ori poreclă onomastică în comunitățile rurale, având legături etimologice obscure cu sfera religioasă sau ecleziastică.
• aghiău — Termen rar sau regional utilizat în trecut în graiurile locale din anumite zone rurale pentru a descrie un recipient de dimensiuni mici, o cană sau un vas de pământ folosit la transportul apei sau al băuturilor; de asemenea, poate apărea ca o variantă onomastică deformată popular sau poreclă locală.
• aghimaft — Variantă fonetică rară, arhaică sau deformată popular utilizată în trecut în graiurile locale din anumite zone rurale ale Moldovei pentru a desemna un mic recipient, un potir ori o cutie de cult folosită la păstrarea sfintelor daruri sau a apei binecuvântate; în unele documente vechi poate reprezenta o transcriere alterată a unor termeni liturgici de proveniență elenă ori slavă.
• aghipet — Denumire rară, regională sau arhaică utilizată în trecut în graiurile locale din anumite zone rurale pentru a desemna o pasăre răpitoare de noapte sau o variantă populară deformată pentru vulturul pleșuv (hoitar); uneori folosit ca termen de comparație peiorativ pentru o persoană lacomă, posomorâtă ori singuratică.
• aghireș — Denumire rară, regională sau arhaică utilizată în trecut în graiurile locale din Transilvania pentru a desemna arbustul cunoscut popular sub numele de sânger (Cornus sanguinea) sau lemnul câinelui; ca adjectiv, poate descrie o textură lemnoasă ori o culoare roșiatică-închisă specifică scoarței acestui arbust; funcționează de asemenea ca bază onomastică pentru toponimul Aghireșu.
• aghireșă — Formă feminină rară sau regională utilizată în trecut pentru a desemna fructul mic, sferic și de culoare negricioasă al arbustului numit aghireș (sânger); de asemenea, poate funcționa ca formă adjectivală feminină pentru a descrie o caracteristică legată de acești arbuști ori o nuanță de roșu-sângeriu.
• aghistan — Formă rară, arhaică sau deformată regional utilizată în trecut în unele graiuri provinciale pentru a descrie un obiect textil, o pânză groasă ori o țesătură rigidă de bumbac; de asemenea, poate apărea ca o variantă alterată fonetic pentru termeni geografici sau etnici orientali în hrisoavele comerciale vechi.
• aghistin — Variantă fonetică rară, arhaică sau regională pentru termenul aghestin; indică un obiect, un spațiu ori un recipient spălat, curățat sau stropit ritualic cu agheasmă; în anumite arhive locale, desemnează o variantă populară deformată pentru un călugăr aparținând ordinului augustinian sau o persoană însărcinată cu paza apei sfințite.
• aghistină — Formă adjectivală feminină sau variantă nominală rară pentru aghistin; descrie o pânză, o încăpere, o fântână sau o bucată de pământ care a fost stropită, curățată ori purificată structural prin intermediul apei sfințite (agheasmă/aghiasmă); în unele dialecte, poate indica o femeie care ajută la pregătirea ritualurilor de sfințire.